ICCJ. Decizia nr. 1921/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1921/2015
Dosar nr. 2297/1/2015
Şedinţa publică din 29 septembrie 2015
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1505 din 2 octombrie 2013, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.C.O. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.
În temeiul art. 81-art. 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei executarea pedepsei accesorii este suspendată de drept.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare prevăzute de art. 83 C. pen., în sensul că săvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie în cursul termenului de încercare de 3 ani stabilit atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate, executarea în întregime a pedepsei de 1 an aplicate prin prezenta sentinţă care nu se contopeşte, ci se adaugă la pedeapsa care se aplica pentru săvârşirea noii infracţiuni.
În temeiul art. 189 raportat la art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 1.700 RON cheltuieli stabilite prin rechizitoriu.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 239.129 RON plus penalităţi, majorări şi dobânzi aferente până la data plăţii integrale a debitului.
În temeiul art. 353 C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului din str. G.M.Z. prin ordonanţa din 29 noiembrie 2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 29 martie 2013 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a fost înregistrată sub nr. 13193/301/2013 cauza penală privind pe inculpatul C.D.C.O., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 8458/P/2008 din data de 29 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în contradictoriu cu A.N.A.F.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul C.D.C.O. a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar renunţarea la aplicarea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 335 din 3 martie 2015, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.D.C.O. împotriva sentinţei penale nr. 1505 din 2 octombrie 2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, revizuentul C.D.C.O. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 11 iunie 2015.
Prin cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul C.D.C.O. a solicitat revizuirea dispoziţiilor pe latura civilă menţinute prin decizia penală nr. 335 din 3 martie 2015 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 13193/301/2013, dispoziţii care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1310 din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 49759.00/3/2008*. Cererea se judecă de instanţa civilă, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen.
La termenul din 29 septembrie 2015, Înalta Curte a luat în discuţie, în raport cu dispoziţiile prevăzute de art. 185 şi art. 511 pct. 8 C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată din oficiu, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Din cuprinsul capitolului III intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care ţin de obiect, legitimare procesuală ca revizuent, interes, motive, termene.
Dintre aceste condiţii, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 511 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru a primei hotărâri, curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Astfel, decizia dată de instanţa de apel atacată cu cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost pronunţată la data de 3 martie 2015, astfel că, cererea de revizuire înregistrată la data de 6 iunie 2015, data poştei, conform plicului aflat la dosar este tardivă, întrucât cererea putea fi introdusă până cel târziu la data de 3 aprilie 2015.
În acest context, se reţine că cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D.C.O. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. nerespectarea termenului peremptoriu atrage decăderea părţii din dreptul afectat de termen. Astfel, declararea căii extraordinare de atac ulterior împlinirii termenului legal impune aplicarea sancţiunii legale şi respingerea cererii ca tardivă.
Aşa fiind, înalta Curte va da eficienţă prevederilor evocate şi va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D.C.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D.C.O. împotriva deciziei nr. 335 din 3 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 191/2015. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
