ICCJ. Decizia nr. 1881/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1881/2015
Dosar nr. 40636/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 24 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 40636/3/2014, din data de 21 noiembrie 2014, reclamanta R.C.T., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., a solicitat anularea Deciziei de Compensare nr. 1684 din 16 septembrie 2014, ca fiind emisa nelegal, obligarea C.N.C.I. să emită contestatoarei Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub numărul 670/N/2001, situat in localitatea Craiova, str. Caracal, jud. Dolj, la valoarea de 571.000 lei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se arată că emiterea Deciziei de compensare nr. 1684 din 16 septembrie 2014 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv art. 41 din Legea nr. 165/2013, dispoziţii care impun emiterea titlului de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice C.C.S.D., ci nu a deciziei de compensare prin puncte.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 35 alin. (1) si (3), art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 380 din 19 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 40636/3/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Craiova.
Instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34, pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a Tribunalului, în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la dala comunicării.
Totodată, s-a reţinut că art. 34 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de ia data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 luni. Alin. (2) stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale, ulterior datei intrării în vigoare a legii, vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.
Tribunalul a apreciat că textul de lege nu tranşează cu claritate noţiunea de „entitate”, în raport de care se stabileşte competenţa de soluţionare a cererii, constatând că această noţiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr, 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, Tribunalul a reţinut competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de C.N.C.I. în favoarea secţiei civile a Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea cererii, în speţă Tribunalul Craiova, această instanţă fiind cea mai în măsură a analiza contestaţia, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestaţiei îl constituie evaluarea imobilului.
Sediul C.N.C.I. constituie, în opinia Tribunalului Bucureşti, un element mai puţin important, care nu este în măsură a atrage competenţa, această instituţie având atribuţii exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entităţile investite cu soluţionarea notificărilor au tranşat aspectele esenţiale în soluţionarea acestora.
Totodată, Tribunalul Bucureşti a apreciat că, interpretarea altfel, ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 18/1991 la nivel naţional sa fie soluţionate de cele trei secţii civile ale Tribunalului Bucureşti, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii şi la încălcarea principiului celerităţii judecării avut în vedere de legiuitor, atât atunci când a adoptat Legea nr. 165/2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 349/2015 din 22 iunie 2015, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, invocată de către pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi de reclamanta R.C.T. la primul termen de judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, din oficiu, a dispus suspendarea judecării cauzei, iar in temeiul art. 135 alin. (1) din N.C.P.C., înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictul negativ de competenţă prin pronunţarea regulatorului de competenţă.
Tribunalul a apreciat că, deşi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu defineşte sintagma „sediul entităţii”, această sintagmă are în vedere sediul instituţiei/autorităţii care a emis decizia care este contestată în cauză, respectiv sediul C.N.C.I., situat în Mun. Bucureşti, Calea Floreasca, concluzie la care se ajunge din interpretarea textelor din cuprinsul Legii nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 4 Iit g) din Legea nr. 165/2013, prin „entitate învestită de lege” se înţelege şi C.N.C.I., care reprezintă una dintre entităţile cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 165/2013, alături de entităţile învestite de lege cu aplicarea legilor fondului funciar sau a Legii nr. 10/2001. Faţă de argumentele prezentate, Tribunalul Dolj a apreciat că entitatea la care se referă art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a emis decizia contestată în cauză, respectiv C.N.C.I. şi nu Primăria mun. Craiova.
Cu privire la conflictul, negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Se reţine că norma de competenţă, aplicabilă raportului juridic litigios este Legea nr. 165/2013 ce conţine dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, referitoare la competenţa teritorială a instanţelor învestite cu soluţionarea deciziilor emise de entităţile, astfel cum acestea sunt definite prin art. 3 din acelaşi act normativ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen e 30 de zile de la data comunicării”.
Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii:
„a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite în temeiul Legii nr. 1.8/3 991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;
f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică;
g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii”.
Având însă în vedere ca obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei de Compensare nr. 3684 din 16 septembrie 2014, ca fiind emisa nelegal, şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor sa emită contestatoarei Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub numărul 670/N/2001, situat in localitatea Craiova, str. Caracal, jud. Dolj, rezultă că, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente, respectiv C.N.C.I.
Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea imobilelor se află în Bucureşti, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1880/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1882/2015. Civil → |
|---|
