ICCJ. Decizia nr. 1889/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1889/2015
Dosar nr. 7825/3/2012*
Şedinţa publică din 25 septembrie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 14 martie 2012, contestatorul I.R.C., în contradictoriu cu intimaţii D.S.C. of the United States INC şi cu O.S.I.M., a formulat apel împotriva Hotărârii nr. 220 din 28 februarie 2011 prin care Comisia de Contestaţii Mărci din cadrul O.S.I.M. a dispus respingerea contestaţiei împotriva deciziei O.S.I.M. nr. 3253 din 16 septembrie 2009, anularea acestei decizii şi menţinerea spre înregistrare a mărcii individuale verbale B.C.C. nr. 95027.
Prin Decizia nr. 645/ A din 09 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul şi l-a obligat pe contestator la 29,628 lei către intimata D.S.C. of the United States INC, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul I.R.C.
La data de 04 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 09 februarie 2015, pentru verificarea perimării, acordându-se termen în acest sens la 11 martie 2015.
Prin Decizia nr. 329/ R din 11 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de contestator şi a constatat perimat recursul.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea contestatorului de repunere a cauzei pe rol a fost formulată peste termenul de perimare de un an, având în vedere că suspendarea judecăţii a fost dispusă la data de 04 februarie 2014, iar cererea de repunere pe rol a fost înregistrată la 11 februarie 2014.
S-a reţinut că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an şi că devine astfel incident art. 248 alin. (1) C. proc. civ., text potrivit căruia „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, susţinând nelegalitatea soluţiei de perimare a recursului.
La termenul din 25 septembrie 2015, Înalta Curte a pus în discuţie excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va admite, pentru următoarea considerente:
In speţa, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat împotriva unei decizii din recurs.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de ia care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. Civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac „hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională”,
Totodată, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele „date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
De asemenea, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cei al perimării.
Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac.
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului”, nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului.
Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului -”accesorium sequitur principale”).
Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legai reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul I. R.C. împotriva Deciziei nr. 329/ R din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1891/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1885/2015. Civil → |
|---|
