ICCJ. Decizia nr. 1876/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1876/2015
Dosar nr. 12497/3/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 24 septembrie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01 august 2014 la nr. 2970/90/2014 reclamanta SC B.G. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, obligarea la repararea prejudiciului produs ca urmare a retrocedării imobilului situat în Băile Govora, str. Şcolii, jud. Vâlcea, compus din vila N. şi teren în suprafaţă de 1187,17 mp. imobilul având valoarea de 492.973 lei.
Prin Sentinţa nr. 538 din 03 martie 2015 Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În motivare, a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate în drept de dispoziţiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997.
De asemenea, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea 137/2002 „ Cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor şi se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.”Aşadar, instanţa a apreciat că revine secţiei comerciale a tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a reţinut incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., competenţa aparţinând instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3021 din 29 mai 2015, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 107 alin. (1), art. 111 şi a art. 116 NCPC, texte legale faţă de care reclamantului îi revine posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În opinia instanţei, cererea de chemare în judecată fiind îndreptată împotriva Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, care reprezintă o autoritate publică, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 111 NCPC, Tribunalul Vâlcea fiind instanţă competentă din punct de vedere teritorial, ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul societăţii reclamante (SC B.G. SA are sediul în localitatea Băile Govora, str. Tudor Vladimirescu, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată).
Societatea reclamantă şi-a exercitat dreptul conferit prin dispoziţiile art. 116 NCPC, înţelegând să introducă acţiunea la Tribunalul Vâlcea. Ca urmare a exercitării dreptului de opţiune reglementat prin prevederile art. 116 NCPC, Tribunalul Vâlcea a devenit instanţa exclusiv competentă din punct de vedere teritorial.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 august 2014 pe rolul Tribunalului Vâlcea, a fost întemeiată în drept pe art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997. Acest act normativ a fost abrogat la data de 28 martie 2002, prin alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC B.G. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, obligarea acesteia la repararea prejudiciului produs, ca urmare a retrocedării imobilului situat în Băile Govora, str. Şcolii, jud. Vâlcea., faţă de care, în cauză, sunt incidente următoarele texte legale:
„Art. 107. - (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.
Art. 111. - Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.
Art. 116. - Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.”
Înalta Curte constată că, prin înregistrarea acţiunii pe rolul Tribunalului Vâlcea, instanţă în circumscripţia căreia se află sediul societăţii reclamante, reclamanta a ales între cele două instanţe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ. ca urmare a exercitării dreptului de opţiune reglementat prin prevederile art. 116 C.proc. civ., Tribunalul Vâlcea a devenit instanţa exclusiv competentă din punct de vedere teritorial.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect cererea formulată de reclamanta SC B.G. SA pentru obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la repararea prejudiciului produs ca urmare a retrocedării imobilului situat în Băile Govora, str. Şcolii, jud. Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1885/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1880/2015. Civil → |
|---|
