ICCJ. Decizia nr. 2057/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2057/2015
Dosar nr. 2145/2/2015
Şedinţa publică din 6 octombrie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 2145/2/2015, petenta V.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, revizuirea Deciziei nr. 346/ R din 16 martie 2015. pronunţată de instanţa mai sus menţionată, care este potrivnică Deciziei nr. 1641 din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În motivarea cererii de revizuire, petenta a arătat, în esenţă, că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Astfel, prin Decizia nr. 1641 din 8 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24649/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursurile formulate de reclamanta V.V. şi de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva Sentinţei nr. 1692 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, acestei instanţe.
Îndrumările instanţei de casare au vizat obligaţia de completare şi de reapreciere a probatoriului administrat în cauză, în scopul stabilirii situaţiei juridice actuale a imobilului în litigiu şi a clarificării aspectelor contradictorii ce rezultau din înscrisurile depuse ia dosar.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 24649/3/2010*, iar prin Sentinţa nr. 2085 din 13 decembrie 2013, acţiunea civilă formulată de reclamanta V.V. a fost respinsă, ca prematură.
Prin Decizia nr. 66 din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 24649/3/2010*, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis recursul formulai de reclamanta V.V. împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a casat-o, reţinând cauza spre rejudecare. Astfel, această instanţă a pronunţat Decizia nr. 346/ R din 16 martie 2015, constatând că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, situaţia sa fiind 'înrăutăţită în propria cale de atac.
Prin urmare, hotărârea mai sus menţionată este contradictorie cu Decizia nr. 1641 din 8 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24649/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care a stabilit aspectele ce urmau a fi clarificate în rejudecare, respectiv situaţia juridică a terenurilor şi calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire.
În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 574/ R din 18 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2145/2/2015, în temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 iunie 2015 şi repartizată, aleatoriu, spre soluţionare, completului C2.
Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una si aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de acest text legal, şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor; existenţa unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.
Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesităţii de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, situaţie care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părţi de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
În speţă, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile citate în privinţa litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în faze sau în cicluri procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi de atac prin care s-a dispus desfiinţarea unor hotărâri şi reluarea judecăţii, iar nu în dosare distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema existenţei unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare diferite.
Analizând cererea de faţă, în raport cu principiile enunţate, se constată că hotărârile pretins contradictorii au fost pronunţate în acelaşi dosar, care a parcurs faze procesuale diferite, în cicluri procesuale succesive.
Astfel, prin Sentinţa nr. 3692 din 7 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 24649/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V.V. şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, să emită o dispoziţie de restituire în natură pentru imobilul în suprafaţă de 200 mp, situat în Bucureşti, str. Dârza, sector 1.
Prin Decizia nr. 1641 din 8 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursurile formulate de reclamanta V.V. şi de pârâtul Municipiu! Bucureşti, prin Primarul General, împotriva Sentinţei nr. 1692 din 7 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a casat-o, trimiţând cauza, spre rejudecare, acestei instanţe.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 24649/3/2010*, care, prin Sentinţa nr. 2085 din 13 decembrie 2013 a respins, ca prematură, acţiunea formulată de reclamanta V.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a fost soluţionat prin decizia nr. 66/ R din 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a dispus admiterea căii de atac exercitate, casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei, pentru rejudecarea fondului. Astfel, prin Decizia nr. 346/ R din 16 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ea neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta V.V.
Potrivit aspectelor mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunţat două hotărâri definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acţiunea reclamantei V.V. a parcurs, în acelaşi dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac.
Pentru acest motiv, revizuirea pentru contrarietatea hotărârilor pronunţate în cadrul aceluiaşi litigiu nu poate ti cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluţiei pronunţate iniţial.
În acest caz, revizuirea nu poate fi primită şi pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile să se fi judecat separat, eu neobservarea existenţei autorităţii de lucru judecat. Or, în cadrul aceluiaşi litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluţiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunţate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta V.V. împotriva Deciziei nr. 346/ R din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei nr. 346/ R din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2066/2015. Civil → |
|---|
