ICCJ. Decizia nr. 2066/2015. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2066/2015
Dosar nr. 5058/305/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 6 octombrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sf. Gheorghe la 14 octombrie 2014, reclamantul M.T.A. a chemat în judecată pe pârâta S.M. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună acordarea exercitării autorităţii părinteşti asupra minorei M.M.S., născută la 2 octombrie 2010, către tată, stabilirea locuinţei minorei la acesta şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de întreţinere pentru minoră, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 918 N.C.P.C. şi ale art. 524 şi urm. C. civ.
Pârâta S.M. a formulat la 24 noiembrie 2014 întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sf. Gheorghe, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, solicitând totodată prin cererea reconvenţională, stabilirea locuinţei minorei la mamă şi obligarea reclamantului la o pensie lunară de întreţinere de 150 euro pe lună, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a susţinut că minora a locuit împreună cu ea în localitatea Baza, provincia Granada Spania, unde s-a şi născut, iar la venirea în România, în localitatea Nimigea, judeţul Bistriţa - Năsăud, până la data de 2 octombrie 2014, când a fost luată de reclamant fără voia sa şi înscrisă de acesta la o grădiniţă din Sf. Gheorghe, pentru a-şi preconstitui probe.
Pârâta a precizat că, la momentul redactării cererii reconvenţionale, 17 noiembrie 2014, reclamantul se afla în Spania, iar minora fusese lăsată în grija bunicii paterne.
Prin Sentinţa civilă nr. 257 din 12 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta S.M. prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa soluţionării cererii principale şi a cererii reconvenţionale în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sf. Gheorghe a reţinut că minora s-a născut la 2 octombrie 2010 în localitatea Baza, Spania din relaţiile de concubinaj ale părţilor, iar prin Sentinţa nr. 1 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei nr. 1 din localitatea Baza Granada Spania, recunoscută de plin drept în România, a fost luată măsura cu caracter temporar de protecţie şi custodie a minorei în favoarea mamei, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere de 150 euro lunar.
Prin sentinţa din 8 aprilie 2014 a aceleiaşi instanţe spaniole i s-a aprobat pârâtei să părăsească teritoriul Spaniei împreună cu minora.
Judecătoria Sf. Gheorghe a reţinut că prin acordarea protecţiei şi custodiei minorei în favoarea mamei, chiar şi temporar, s-a stabilit domiciliul la pârâtă, iar reclamantul nu are nici un act sau dispoziţie legală din care să reiasă că minora îşi are domiciliul sau reşedinţa la el.
Ca atare, s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., pentru locuinţa minorului interesând, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa, prin acordul părinţilor sau de către instanţa de judecată.
Judecătoria Năsăud prin Sentinţa civilă nr. 1291 din 27 mai 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sf. Gheorghe şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 şi al art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a înaintat Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Prin considerentele acestei sentinţe, Judecătoria Năsăud a reţinut că, în speţă, potrivit hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor spaniole, minora M.M.S. a fost încredinţată mamei, având locuinţa pe teritoriul acestui stat, însă, raportat la obiectul cauzei, exercitare a autorităţii părinteşti, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale nu este relevant domiciliul legal, ci locuinţa efectivă a persoanei în cauză.
Prin urmare, având în vedere susţinerile părţilor, în mare parte contradictorii şi raportul de anchetă psihosocială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe, potrivit cărora minora locuieşte din luna octombrie 2014 la domiciliul reclamantului din Sf. Gheorghe, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 129 pct. 3 C. proc. civ., din care rezultă că în acest caz, competenţa teritorială este de ordine publică, revenind instanţei de la locuinţa efectivă a minorei.
Învestită cu soluţionarea conflictului motiv de competenţă, la 15 iulie 2015, Înalta Curte va constata că în speţă competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Năsăud pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.
Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al pârâtului la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie.
În speţă, pârâta reclamantă a iniţiat procedurile de protecţie şi custodie a minorei în Spania, unde ambele părţi au locuit, în cursul procedurilor judiciare desfăşurate în faţa instanţelor din provincia Granada, prin Sentinţa nr. 1 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei nr. 1 din localitatea Baza, luându-se măsura cu caracter temporar de protecţie şi custodie a minorei în favoarea mamei, precum şi obligarea tatălui la plata unei pensii de întreţinere de 150 de euro lunar.
Aprobarea ca pârâta, împreună cu minora născută la 2 octombrie 2010 în Spania, să părăsească teritoriul Spaniei şi să plece în România a fost dată prin sentinţa din 8 aprilie 2014 a Judecătoriei nr. 1 din localitatea Baza.
Întrucât hotărârile judecătoreşti menţionate îşi produce efectele de plin drept în România se poate concluziona că prin acordarea protecţiei şi custodiei minorei către pârâta reclamantă, chiar şi temporar, s-a stabilit domiciliul acesteia la mamă.
Faptul că ulterior deplasării minorei într-o vizită la domiciliul tatălui, acesta a refuzat să o readucă la domiciliul mamei, formulând prezenta acţiune cu care a învestit Judecătoria Sf. Gheorghe nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorei, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nicio încuviinţare a vreunei instanţe.
Nici împrejurarea că reclamantul a formulat contestaţie la executarea hotărârii pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă nr. 1 din Baza, Granada, Spania, la 17 decembrie 2013, pe rolul Judecătoriei Sf. Gheorghe, aşa cum se arată în memoriul depus la Judecătoria Năsăud la 17 martie 2015 nu poate conduce la concluzia că s-ar fi schimbat domiciliul minorei stabilit temporar la mamă, indiferent de ţara în care se află, în acord cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 2057/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2069/2015. Civil → |
---|