ICCJ. Decizia nr. 2069/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2069/2015
Dosar nr. 1542/331/2015*
Şedinţa din camera de consiliu din 6 octombrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 705/ P din 17 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 28 C. pen., art. 315 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., art. 62 din Legea nr. 487/2002 şi art. 110 C. pen., a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de ultraj judiciar prevăzută de art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., privind pe suspecta E.M.
În baza art. 110 C. pen. s-a dispus sesizarea Judecătoriei Vălenii de Munte în vederea luării măsurii internării medicale a suspectei E.M.
Judecătoria Vălenii de Munte, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 11 din 1 iulie 2015, în baza art. 315 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 61 alin. (6) din Legea nr. 487/2002, a respins ca inadmisibilă sesizarea Parchetului privind internarea medicală nevoluntară a suspectei E.M.
S-a dispus ca, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de Stat să rămână în sarcina acestuia, iar în baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen., ca onorariul apărătorului din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Vălenii de Munte, secţia penală, a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, pot dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică, consacrându-se în mod expres etapele procesuale în care se poate dispune internarea medicală provizorie.
Astfel, după dispunerea soluţiei de clasare şi finalizarea fazei urmăririi penale, sesizarea instanţei penale cu luarea măsurii este inadmisibilă, putându-se sesiza instanţa competentă în vederea confirmării internării nevoluntare conform procedurii prevăzute de art. 62 din Legea nr. 487/2002.
Însă această procedură specială are la rândul său, o procedură prealabilă ce constă în emiterea unei decizii de internare nevoluntară de către o comisie dintr-un spital de psihiatrie, decizie ce se supune confirmării instanţei competente, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală.
S-a constatat că în cauză nu s-a parcurs această etapă obligatorie, neexistând în speţă o decizie de internare nevoluntară emisă de o comisie dintr-un spital specializat care să fie confirmată de instanţă, în cazul în care ar fi competentă.
Prin adresa din 1 iulie 2015, Judecătoria Vălenii de Munte a înaintat Curţii de Apel Ploieşti spre competentă soluţionare cererea de strămutare formulată oral de apărătorul din oficiu al suspectei E.M., avocat S.C., în temeiul art. 72 alin. (8) C. proc. pen. apreciind că nu se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare, motiv pentru care a şi acordat cuvântul părţilor şi a soluţionat dosarul.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, considerându-se investită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte împotriva sentinţei penale nr. 11 din 1 iulie 2015, prin încheierea din 18 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1542/331/2015, a transpus cauza de la Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la Secţia civilă, acordând termen de judecată la 19 august 2015.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 560 din 19 august 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Secţiei Penale pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Ploieşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza spre competentă soluţionare a conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a reţinut că prezenta cauză are ca obiect calea de atac exercitată împotriva unei sentinţe penale, iar instanţa competentă să cenzureze în căile de atac această hotărâre este instanţa penală.
Astfel, în temeiul art. 133 şi 135 C. proc. civ., constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a trimis dosarul instanţei superioare comune - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Învestită cu soluţionarea conflictului la 20 august 2015, Înalta Curte va constata că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei revine Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru următoarele considerente:
Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Ploieşti s-a considerat învestită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte împotriva sentinţei penale nr. 11 din 1 iulie 2015 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, apel înregistrat la Judecătoria Vălenii de Munte la 7 iulie 2015 (f. 5 dosar Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală) şi nu cu soluţionarea cererii de strămutare formulate de E.M. oral, în faţa completului Judecătoriei Vălenii de Munte.
Având în vedere obiectul cauzei, faţă de dispoziţiile art. 315 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 62 alin. (8) din Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi art. 99 alin. (2) din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea Regulamentului de Ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a transpus cauza de la Secţia penală la Secţia civilă a Curţii de Apel Ploieşti, fără a se observa că această instanţă (Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală) a fost învestită prin adresa din 1 iulie 2015, Dosar nr. 1542/331/2015, a Judecătoriei Vălenii de Munte (f. 19) cu soluţionarea cererii de strămutare formulate de suspecta E.M. oral, prin avocatul din oficiu, situaţie consemnată şi prin practicaua sentinţei penale nr. 11 din 1 iulie 2015 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, secţia penală.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 şi 136 C. proc. civ., va constata că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de strămutare a judecăţii unui dosar penal, competenţa revenea Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, conform art. 71 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, pct. 38 şi nu Secţiei civile a aceleiaşi instanţe.
În consecinţă, se va stabili competenţa în favoarea Secţiei penale a Curţii de Apel Ploieşti, urmând ca această instanţă să aprecieze atât în ceea ce priveşte cererea de strămutare formulată de Ene Margareta, cât şi asupra competenţei soluţionării căii de atac declarate la 2 iulie 2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte împotriva Sentinţei penale nr. 11 din 1 iulie 2015 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, secţia penală, înregistrat în acelaşi dosar (f. 4, 5, 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2066/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2075/2015. Civil → |
|---|
