ICCJ. Decizia nr. 2096/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2096/2015
Dosar nr. 19913/325/2015
Şedinţa din cameră de consiliu de la 7 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 28 iulie 2015 sub nr. 19913/325/2015, creditoarea M. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. x emis de către debitoarea SC I.R. SRL pentru suma de 30.542,71, scadent la data de 3 iulie 2015.
Prin Încheierea nr. 9069 din 31 iulie 2015 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând că potrivit art. 61 alin. (3) raportat la art. 42 din Legea nr. 58/1934, precum şi din ansamblul reglementărilor cuprinse în Norma BNR nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, locul plăţii se află în circumscripţia Judecătoriei Satu Mare.
Prin Încheierea nr. 490 din 19 august 2015 Judecătoria Satu Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe competente. Cum creditoarea a înţeles să sesizeze instanţa în circumscripţia căreia aceasta îşi are sediul, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine respectivei instanţe mai întâi sesizate.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 6401 alin. (1) din Noul C. proc. civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753/16.10.2014. "Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formula executorie", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".
Textul legal anterior citat reglementează o competenţă teritorială alternativa a cărei alegere, raportat şi la art. 116 din Noul C. proc. civ., revine reclamantului, în speţă, SC M. SRL, care a înţeles să sesizeze Judecătoria Timişoara, ca instanţă de la sediul său.
Având în vedere că sediul creditoarei SC M. SRL se află în Timişoara, C.B., se constată că petenta, adresându-se cu cererea de învestire cu formulă executorie Judecătoriei Timişoara, şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut de art. 6401 alin. (1) din Noul C. proc. civ. în favoarea instanţei de la sediul creditoarei, sens în care instanţa competentă în soluţionarea cauzei este aceea în circumscripţia căreia se regăseşte sediul mai sus arătat, respectiv, Judecătoria Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2049/2015. Civil → |
|---|
