ICCJ. Decizia nr. 2203/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2203/2015
Dosar nr. 349/99/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 349/99 din 16 ianuarie 2015, reclamanta P.I.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pentru perioada 1 ianuarie 2011 până la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale aferente acestor sume, începând cu 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariale şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1043 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.
În speţă, reclamanta este angajată pe postul de grefier în cadrul Judecătoriei Botoşani, iar din cuprinsul acţiunii introductive rezultă că aceasta are domiciliul în jud. Botoşani. În consecinţă, la momentul înregistrării acţiunii introductive, reclamanta avea atât domiciliul, cât şi locul de muncă în judeţul Botoşani.
Or, în condiţiile în care atât domiciliul, cât şi locul de muncă al reclamantei, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, era în judeţul Botoşani, Tribunalul Botoşani este instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze, raportat la dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., acestea nu sunt incidente în cauză având în vedere că reclamanta nu are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier la instanţa competentă să judece cauza, la momentul sesizării instanţei aceasta deţinând funcţia de grefier la Judecătoria Botoşani.
Învestit prin declinare, Tribunalul Botoşani prin Sentinţa civilă nr. 939 din 22 septembrie 2015 a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., şi de funcţia deţinută de reclamantă la data sesizării instanţei, competenţa de soluţionare a pretenţiilor acesteia revine Tribunalului Iaşi, ca instanţă sesizată de aceasta şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest text de lege, respectiv de instanţă competentă în soluţionarea în fond a litigiilor de muncă şi care se află în circumscripţia curţii de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Problema de drept care a declanşat prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanţele au dat-o noţiunii de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, grefierul, procurorul sau asistentul judiciar" menţionată în cuprinsul dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitate de reclamant al unei pricini şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa, la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.
Reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă ca norma analizată instituie şi o competenţă teritorială alternativă (facultativă), ceea ce corespunde denumirii marginale a textului; însă, această alegere, a uneia dintre instanţele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamant.
Prin urmare, art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant într-o pricină de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, norma interzicând sesizarea acestei instanţe.
Noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este acela de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare. Legiuitorul urmăreşte să scoată din circumscripţia curţii de apel în care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, grefierul sau asistenţii judiciari, litigiul în care aceştia au calitatea de reclamanţi, stabilind o competenţă teritorială alternativă în favoarea oricăreia dintre curţile de apel învecinate, pentru a elimina orice suspiciune de părtinire.
Prin urmare, raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze o astfel de situaţie a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţilor.
În speţă, reclamanta are calitatea de grefier la Judecătoria Botoşani aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Botoşani, instanţă competentă teritorial şi material în soluţionarea cauzelor având ca obiect drepturi băneşti, cum este cazul în speţă.
Faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Iaşi, ca instanţă aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.I.M. şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, având ca obiect acordarea de drepturi băneşti daune - interese moratorii, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2204/2015. Civil → |
|---|
