ICCJ. Decizia nr. 2236/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2236/2015
Dosar nr. 2769/1/2015
Şedinţa publică din 16 octombrie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, la data 02 septembrie 2014, sub nr. 1400/119/2014, petentul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC P.C. SA, revizuirea Sentinţei civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, în Dosarul nr. 330/64/2011 şi a Deciziei nr. 464/R din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, petentul a arătat că hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor legale de către membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea pricinii şi că, împotriva acestora, a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 14 noiembrie 2014, revizuentul a susţinut că hotărârile atacate încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 775/R din 14 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 330/64/2011, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4 şi 7 C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 5 din 12 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1400/119/2014, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire, formulată de petentul M.V., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, instanţa a arătat că petentul a indicat în mod expres motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de această împrejurare, a reţinut că, în materia revizuirii, în cazul în care se invocă prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform art. 323 din acest act normativ, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele două instanţe fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi cea care a dat prima hotărâre.
Or, contrarietatea de hotărâri vizează două decizii pronunţate de Curtea de Apel Braşov şi o sentinţă a Tribunalului Covasna. Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă material să soluţioneze cererea de revizuire.
Urmare decimării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 04 februarie 2015, sub nr. 1400/119/2014.
Prin Decizia nr. 982 din 27 martie 2015, această instanţă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de petentul M.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 330/64/2011 şi împotriva Deciziei nr. 464/R/07,03.2032 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat, în favoarea Curţii de Apel Braşov, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 şi 4 C. proc. civ.
Pentru a dispune astfel, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii declarării cererii de revizuire fundamentală pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că prin Decizia nr. 464/R din 07 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 330/64/2011, a fost respins recursul promovat de contestatorul M.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna, secţia civilă.
Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în recurs, instanţa a apreciat că termenul de o lună pentru declararea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., curge de la 07 martie 2012, data pronunţării hotărârii atacate, împlinindu-se la 07 aprilie 2012.
Prin urmare, constatând că cererea de revizuire a fost formulată la 02 septembrie 2014, Înalta Curte a respins, ca tardivă, cererea de revizuire.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 4 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de faptul că aceasta vizează o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Braşov, conform prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea acestei din urmă instanţe.
Prin Decizia nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1400/119/2014, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de revizuentul M.V. împotriva Deciziei civile nr. 464/R din 7 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi a respins cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., promovată împotriva aceleiaşi decizii.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., că termenul stipulat de art. 324 alin. (1) pct. 1 din acest act normativ, în care poate fi formulată cererea, este de 30 de zile. Astfel, a constatat că, în cauză, decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 07 martie 2012, iar termenul de declarare a căii de atac s-a împlinit la 07 martie 2012. Cum cererea a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 02 septembrie 2015, a apreciat că acest termen a fost depăşit şi a dispus respingerea acesteia, ca tardiv formulată.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., a reţinut că înscrisurile care au stat la baza formulării cererii de revizuire sunt ordonanţa de clasare din 30 mai 2014, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi încheierea nr. 71/2014, pronunţată în Dosarul penal nr. 450/2014 al Curţii de Apel Braşov. însă, a apreciat că prin aceste scripte nu s-a stabilit o condamnare a unui magistrat implicat în soluţionarea cerilor promovate de revizuent.
Faţă de această împrejurare, instanţa a constatat că petentul nu a făcut dovada condamnării definitive a unui magistrat care a intrat în compunerea completului de judecată care a pronunţat Decizia civilă nr. 464/2012 a Curţii de Apel Braşov, motiv pentru care a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. nu este admisibilă.
Împotriva acestei decizii a formulai recurs recurentul-revizuent M.V., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie, secţia I civilă, la data de 10 iulie 2015, sub nr. 2769/1/2015.
În motivarea cererii de recurs, petentul a arătat că instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu a fost legal alcătuită, întrucât doi dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei se aflau în stare de incompatibilitate.
De asemenea, petentul a invocat nemulţumiri legate de modul de soluţionare a cererii de revizuire de Curtea de Apel Braşov, care a respins, ca tardivă, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, a susţinut că termenul pentru promovarea cererii de revizuire a început să curgă la 29 august 2014, când, în urma solicitări sale, i-a fost comunicată ordonanţa din 07 mai 2014, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 183/P/2014.
În opinia sa, decizia atacată cu revizuire este nelegală, întrucât, în mod greşit, instanţa a dispus disjungerea cererii de revizuire prin disocierea elementelor constitutive ale unei sigure cauze, întemeiate pe infracţiunea de abuz în serviciu, constatată prin ordonanţa mai sus menţionată, greşeală materială care, prin întreruperea relaţiei unitare de conţinut a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 4 C. proc. civ., atrage după sine nulitatea absolută a hotărârii.
Astfel, recurentul-revizuent a susţinut că decizia supusă recursului are ca efect anularea retroactivă a drepturilor sale, ce izvorăsc din Decizia nr. 775/R din 14 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi art. 326 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând calea de atac, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
De asemenea, conform prevederilor art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac, în condiţiile legii.
În cauză, prin Decizia nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1400/119/2014, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de petentul M.V. împotriva Deciziei nr. 464/R din 07 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, dată în Dosarul nr. 330/64/2011*, şi a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., îndreptată împotriva aceleiaşi decizii.
Decizia nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi Decizia nr. 464/R din 07 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Or, decizia mai sus menţionată, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator M.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Covasna, este irevocabilă, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În consecinţă şi Decizia nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, este irevocabilă.
Faţă de aspectele expuse, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este determinată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale.
Astfel, decizia supusă examinării în cauza pendinte este irevocabilă şi, prin urmare, nesusceptibilă de reformare pe calea recursului.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere de revizuire, soluţionată în mod irevocabil de Curtea de Apel Braşov, calea de atac îndreptată împotriva acesteia este inadmisibilă.
În aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de revizuentul M.V. împotriva Deciziei civile nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.V. împotriva Deciziei civile nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2251/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2237/2015. Civil → |
|---|
