ICCJ. Decizia nr. 2237/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2237/2015
Dosar nr. 2396/1/2015
Şedinţa publică din 16 octombrie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 iunie 2015, sub nr. 2396/1/2015, petentul A.G. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A.V., C.M., A.P., A.P.A., A.O.C. şi A.M. contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015. pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
În motivare, petentul a arătat că prin decizia mai sus menţionată a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 446 din 34 mai 2035, pronunţată de Curtea de Apei Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 7412/105/2014.
Contestatorul a arătat că în anul 2007 a promovat o acţiune ce a avut ca obiect dezbaterea succesiunii de pe urma bunicilor săi, A.N. şi A.A. şi, ulterior, a mătuşii sale, S.H. Deşi cauza a urmat toate fazele procesuale, inclusiv căile extraordinare de atac, a susţinut că soluţia prin care a fost tranşat litigiul este nelegală, întrucât situaţia de fapt dedusă judecăţii a fost stabilita în baza unor înscrisuri care relevă aspecte ce nu corespund realităţii.
În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7412/105/2014/a1, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 446 din 14 mai 2015 a Curţii de Apei Ploieşti, declarată de contestatorul A.G., în contradictoriu cu intimaţii A.V., C.M., A.P., A.P.A., A.O.C. şi A.M.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apei Ploieşti a reţinut că motivele contestaţiei în anulare sunt nefondate, în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., pe care petentul le-a apreciat ca fiind incidente în cauză.
Astfel, a considerat că nu poate fi vorba de o eroare materială a instanţei de recurs când a omis să cerceteze unui din motivele de modificare sau de casare, întrucât petentul nu a indicat aceste motive. Prin urmare, a arătat că, în mod corect, instanţa de recurs a apreciat că recursul este nul.
Analizând excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, contestaţia în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
În raport de această situaţie şi având în vedere faptul că norma de competenţă aplicabilă în cauză pentru determinarea soluţionării acesteia este de ordine publică, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc, în mod imperativ, introducerea contestaţiei în anulare la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, precum şi faptul că, în cauză, instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este Curtea de Apel Ploieşti, singura în măsură sa-şi retracteze propria hotărâre, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare revine acestei instanţe.
Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 158 alin. (3) coroborat cu art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare, formulată de contestatorul A.G. împotriva Deciziei civile nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2238/2015. Civil → |
|---|
