ICCJ. Decizia nr. 2251/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2251/2015
Dosar nr. 2056/1/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 octombrie 2015
După deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2013 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 3914/87/2013, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de Pensii Teleorman, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia să-i acorde pensia pentru limită de vârstă, potrivit Deciziei nr. 154R din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi sporul de pensie conform vechimii în muncă, aşa cum rezultă din adeverinţa din 28 mai 2010, pe care, a arătat reclamantul, pârâta refuză să o valorifice.
Prin Sentinţa nr. 129 din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, judecata apelului fiind suspendată, pentru lipsa părţilor, prin încheierea din data de 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2732 din 15 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3914/87/2013 a anulat recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva încheierii de şedinţă din 20 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Decizia nr. 1384 din 27 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a repus cauza pe rol şi a constatat perimată cererea de apel, formulată împotriva Sentinţei nr. 129 din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii recurentul-reclamant a formulat recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".
Recursul a fost declarat la data de 13 mai 2015 (data poştei - dosar recurs), în afara termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Deşi în cuprinsul cererii de recurs recurentul-reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs, solicitarea este nemotivată, iar înscrisul depus odată cu cererea de recurs, nu face dovada întreruperii cursului perimării potrivit dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ. sau că sunt întrunite condiţiile cerute de lege în vederea repunerii în termen potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs şi va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de reclamantul S.D. domiciliat în Beciu, jud. Teleorman împotriva Deciziei civile nr. 1384 din 27 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Teleorman cu sediul în oraşul Alexandria. Str. D., jud. Teleorman.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2236/2015. Civil → |
|---|
