ICCJ. Decizia nr. 2250/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2250/2015
Dosar nr. 41279/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 octombrie 2015
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţa) constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. 41279/3/2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta S.G. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. 1720 din 16 septembrie 2014, prin care a fost validată dispoziţia Primarului municipiului Târgu Jiu privind emiterea deciziei de compensare prin 550.545 puncte pentru imobilul situat în municipiul Târgu Jiu, str. V., jud. Gorj, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în sumă de 38.383 lei, încasate în anul 1974, şi a celor în cuantum de 32.919 iei, achitate în anul 1983, actualizate cu coeficientul de inflaţie.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că valoarea de compensare a imobilelor a fost evaluată sub preţul pieţei. În condiţiile în care terenul pentru care s-a dispus acordarea despăgubirilor este situat într-o zonă a oraşului Târgu Jiu în care terenurile se vând cu peste 200 euro/mp. De asemenea, a susţinut, că valoarea construcţiilor în suprafaţă de 382,72 mp este mai mare decât numărul de puncte acordate în compensare prin decizia emisă în acest sens.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Prin Sentinţa nr. 661 din 13 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 41279/3/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut, prin raportare la obiectul litigiului dedus judecăţii, că, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării şi că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana mai sus menţionată se poale adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1), în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
Tribunalul Bucureşti a apreciat că, noţiunea de "entitate învestită de lege" cuprinde structurile cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii, astfel cum acestea sunt definite la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013.
Astfel, s-a reţinut că, în cauză, prin decizia contestată a fost validată dispoziţia Primarului municipiului Târgu Jiu, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei pentru imobilul teren şi construcţiile aferente, situate în această localitate.
Având în vedere că imobilul, obiect al deciziei contestate, se află în municipiul Târgu Jiu, iar dispoziţia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a fost emisă de primarul din această localitate, instanţa a apreciat că Tribunalului Gorj îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
La rândul său, prin Sentinţa nr. 275 din 11 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 41279/3/2014, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei de la sediul entităţii care a emis actul a cărui anulare se solicită respectiv Tribunalului Bucureşti.
Instanţa a apreciat ca, la determinarea competenţei, nu are relevanţa împrejurarea că prin decizia contestată s-a validat dispoziţia Primarului municipiului Târgu Jiu referitoare la acordarea despăgubirilor, întrucât, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, evaluarea imobilelor se realizează de Secretariatul Comisiei Naţionale de Evaluare, în raport de grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii. Or, aspectul contestat în cadrul litigiului referitor la stabilirea numărului de puncte la care este îndreptăţită reclamanta, a fost analizat, în exclusivitate, de pârâtă, acest element nefăcând obiectul dispoziţiei primarului.
Pentru aceste motive, instanţa a stabilit competenţa teritorială în soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucuroşii.
Examinând conflictul de competenta, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. 41279/3/2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta S.G. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. 1720 din 16 septembrie 2014, prin care a fost validată dispoziţia Primarului municipiului Târgu Jiu privind emiterea deciziei de compensare prin 550,545 puncte pentru imobilul situat în municipiul Târgu Jiu. str. V. jud. Gorj, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în sumă de 38.383 lei, încasate în anul 1974, şi a celor în cuantum de 32.919 lei, achitate în anul 1983, actualizate eu coeficientul de inflaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor ari. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se afla sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se artă sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.
Referitor la semnificaţia sintagmei "entitate învestită de lege", în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menţionată şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, şi emitenta deciziei contestate de reclamantă.
Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanţei competente în soluţionarea litigiului dedus judecăţii nu poate fi stabilită prin raportare la instanţa în a cărei rază teritorială este situat imobilul şi la faptul că dispoziţia ce a stat la baza întocmirii deciziei contestate a fost eliberată de Primăria municipiului Târgu Jiu, aşa după cum a apreciat prima instanţă învestită, întrucât, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestaţie formulată împotriva Deciziei de compensare nr. 1720 din 16 septembrie 2014, emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul acesteia, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse şi de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reţine că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competenţa de soluţionare a litigiului revine, potrivit normelor legale menţionate, tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acesteia.
Cum pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în Bucureşti, Calea F., sector 1, competenţa de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2251/2015. Civil → |
|---|
