ICCJ. Decizia nr. 2263/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2263/2015
Dosar nr. 54560/3/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. 54560/3/2010 la 12 noiembrie 2010, reclamanta SC U.S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL şi SC R. SRL, solicitând evacuarea acestora din spaţiile comerciale deţinute în incinta magazinului U.S.C. din Bucureşti, Piaţa U., sector 3.
Prin cererea de întregire a acţiunii înregistrată la nr. 21 decembrie 2011, reclamanta a precizat că înţelege să cheme în judecată şi pe pârâta SC S.M. SRL, solicitând obligarea la lăsarea în deplină proprietate şi posesie de către această pârâtă, precum şi de toate celelalte trei pârâte a imobilului proprietatea sa, situat la adresa menţionată.
Reclamanta a invocat în drept dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
În apărare, pârâta SC S.M. SRL a invocat faptul că titlul său de proprietate cu privire la cele trei spaţii comerciale este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat cu SC U.S.C. SA.
Totodată, intimatele pârâte SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL şi SC T.E. SRL au susţinut că ocupă cele trei spaţii comerciale în baza unor contracte de închiriere încheiate cu pârâta SC S.M. SRL, proprietara respectivelor spaţii comerciale.
Prin cererea înregistrată sub nr. 6274/2010, aceeaşi reclamantă a chemat în judecată pe pârâta SC S.I.E. SRL, solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în temeiul art. 581 C. proc. civ., să se dispună evacuarea din spaţiul situat în magazinul U.S.C. SA, în suprafaţă de 5 mp, până la soluţionarea Dosarului nr. 54560/3/2010.
La termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al cererii, arătând că solicită evacuarea pârâtei din spaţiul menţionat în temeiul art. 480 C. civ.
La termenul de judecată din 20 aprilie 2011, tribunalul, în temeiul art. 163 C. proc. civ. a admis excepţia de litispendenţă între cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 62741/3/2010 şi cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010.
Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă sub nr. 62742/3/2010, reclamanta SC U.S.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SRL, solicitând pe cale de ordonanţă preşedinţială, în temeiul art. 581 C. proc. civ., evacuarea pârâtei din spaţiul comercial de 6 mp situat în incinta magazinului, până la soluţionarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al cererii, arătând că solicită pe calea dreptului comun evacuarea pârâtei din spaţiul comercial menţionat.
La 7 februarie 2011, pârâta SC S.E. SRL a formulat cerere de chemare în garanţie a SC S.M. SRL, solicitând instanţei ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, chemata în garanţie să suporte consecinţele decurgând din aceasta.
La 7 martie 2011, reclamanta a completat acţiunea, arătând că înţelege să cheme în judecată şi pe pârâta SC T.E., pentru ca instanţa să dispună evacuarea acestei pârâte din spaţiul în litigiu.
La termenul de judecată din 16 mai 2011, tribunalul a admis excepţia de litispendenţă a prezentei cauze ce formează obiectul Dosarului nr. 5456/3/2010, în temeiul art. 163 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. 773/3/2011, aceeaşi reclamantă a solicitat ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună evacuarea pârâtei R. SRL din spaţiul comercial în suprafaţă de 12,54 mp situat la parterul magazinului U.S.C., pe care îl ocupă fără titlu, până la soluţionarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010 pe rolul aceleiaşi instanţe.
La termenul de judecată din 19 ianuarie 2011 reclamanta a modificat cererea, arătând că solicită ca evacuarea pârâtei să se dispună pe calea dreptului comun, conform art. 480 C. civ.
Prin încheierea de la termenul din 21 decembrie 2011, tribunalul a admis excepţia de litispendenţă între cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 773/3/2011 şi cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010.
La 21 decembrie 2011, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată a pârâtei SC S.M. SRL, solicitând ca instanţa să dispună lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie de către această pârâtă, şi de către toate celelalte trei pârâte, a imobilului proprietatea sa, situat în Piaţa U., sector 3, în temeiul art. 480 C. civ.
Pârâtele SC S.E. SRL şi SC S.I.E. SRL au precizat că renunţă la judecata cererilor de chemare în garanţie, iar la termenul de judecată din data de 30 mai 2012 au invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în temeiul art. 2 C. proc. civ., în raport de valoarea obiectului litigiului.
Pentru stabilirea valorii litigiului, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize conform art. 5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/2997.
La termenul de judecată din 23 octombrie 2013, tribunalul a respins excepţia de necompetenţă materială în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., constatând că valoarea spaţiilor revendicate depăşeşte suma de 100.000 lei conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2014 a formulat cerere de intervenţie SC A.N.S. SA, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, arătând că a încheiat cu reclamanta contract de închiriere având ca obiect spaţiul în litigiu de 12,54 mp.
Tribunalul a calificat cererea ca fiind o cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei şi a admis-o în principiu conform art. 49 C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2610 din 21 mai 2014, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC U.S.C. SA împotriva pârâtelor SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL, SC S.M. SRL şi SC A.N.S. SA ca nefondată, precum şi cererea de intervenţie accesorie.
S-a respins cererea pârâtei SC S.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act că pârâtele SC S.E. SRL şi SC S.I.E. SRL au renunţat la cererea de chemare în garanţie a SC S.M. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că la data de 31 martie 1994 a fost emis în temeiul Legii nr. 15/1990 şi a H.G. nr. 815/1992 certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru Societatea Comercială pentru desfacerea de mărfuri alimentare şi industriale U.C. pentru terenul în suprafaţă de 17.274,621 mp.
Prin Încheierea nr. 11317 din 1 iulie 2002 emisă de OCPI - DCPI sector 3 a fost întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor din Bucureşti, Str. Piaţa U. sector 3, în temeiul certificatului de atestare menţionat.
Ulterior, prin Încheierea nr. 2599 din 3 februarie 2005 s-a dispus rectificarea denumirii proprietarului în SC U.S.C. SA, conform actului adiţional din 12 ianuarie 2004.
Contrar susţinerilor reclamantului, în sensul că actul de vânzare-cumpărare din 14 mai 1997 încheiat cu pârâta SC S.M. SRL, în calitate de cumpărător nu a avut ca obiect şi construcţiile revendicate în cauză, tribunalul a constatat că prin acest contract reclamanta a transferat dreptul de proprietate şi asupra construcţiilor şi nu doar asupra terenurilor.
În consecinţă, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este nefondată, câtă vreme pârâta SC S.M. SRL este titularul dreptului de proprietate asupra spaţiilor comerciale revendicate, iar pârâtele SC S.I.E. SRL, SC T.E. SRL şi SC R. SRL sunt titularele dreptului de folosinţă asupra spaţiilor revendicate, drept ce le-a fost transmis de pârâta SC S.M. SRL, prin contractele de închiriere din 3 ianuarie 2007, din 4 decembrie 1997, din 14 februarie 2005 şi respectiv din 1 decembrie 2007.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanta SC U.S.C. SA şi intervenienta SC A.N.S. SA.
La 26 martie 2015, reclamanta apelantă SC U.S.C. SA a formulat cerere de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 7726/3/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 la BNP M.M., încheiat cu pârâta SC S.M. SRL, pentru nesocotirea dispoziţiilor de ordine publică ale legislaţiei privatizării societăţilor cu capital de stat (fraudă la lege) şi, în consecinţă, revenirea la situaţia anterioară.
Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinându-se că dezlegarea prezentei cauze atârnă în tot de existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate al intimatei pârâte asupra spaţiilor revendicate, de valabilitatea sau nevalabilitatea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997, invocat de aceasta ca titlu de proprietate.
În dovedirea cererii de suspendare, apelanta reclamantă a depus certificat de grefă eliberat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, precum şi copia acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015.
Prin Încheierea din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de suspendare formulată de apelanta reclamantă şi, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelurilor până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. 7726/3/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin considerentele acestei încheieri, curtea de apel a apreciat că dezlegarea cauzei atârnă de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la valabilitatea Contractului autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat de intimata-pârâtă SC S.M. SRL şi apelanta reclamantă.
S-a considerat că împrejurarea că a mai existat anterior un dosar având ca obiect tot constatarea nulităţii absolute a Contractului autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 nu poate conduce la o altă concluzie întrucât, în cadrul acestui dosar, motivele de nulitate absolută invocate au fost lipsa obiectului şi cauza ilicită, aşa cum rezultă din decizia şi cauza ilicită, aşa cum rezultă din Decizia nr. 281 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 18970/3/2011. Or, Dosarul nr. 7726/3/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă are o altă cauză, motivul de nulitate absolută invocat fiind frauda la lege, respectiv nesocotirea dispoziţiilor de ordine publică ale legislaţiei privatizării societăţilor comerciale cu capital de stat.
Totodată, s-a constatat că nu prezintă relevanţă nici faptul că Dosarul nr. 7726/3/2015 se află în fraudarea de regularizare, întrucât aceasta este o etapă în cadrul procesului civil, declanşat în momentul în care instanţa de judecată a fost sesizată cu cererea de chemare în judecată.
Împotriva încheierii menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtele SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL, SC T.E. SRL şi SC S.M. SRL, solicitând trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtele au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că suspendarea nu este în interesul soluţionării cauzei, iar acţiunea aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015 are caracter şicanatoriu şi este ulterioară prezentei acţiuni.
S-a precizat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect teren neconstruit şi nu există nicio legătură între această cauză şi dosarul de faţă.
S-a învederat că dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. au caracter facultativ, astfel că, având în vedere existenţa mai multor litigii în curs între părţi, suspendarea nu era oportună.
Examinând criticile invocate de pârâtele recurente, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica recurenţilor referitoare la neîndeplinirea condiţiilor suspendării, prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că între cele două litigii nu ar exista nicio legătură.
În Dosarul nr. 7726/3/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă este pusă în discuţie valabilitatea titlului invocat de pârâta recurentă SC S.M. SRL, în dovedirea dreptului de proprietate asupra celor trei spaţii comerciale revendicate de reclamanta intimată SC U.S.C. SA.
În condiţiile în care Contractul de vânzare-cumpărare nr. 166 din 14 mai 1997 a cărui nulitate absolută s-a solicitat să se constate în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea, are ca obiect terenul construit în proprietatea exclusivă, în suprafaţă de 160,75 mp şi cotele indivize aferente în suprafaţă de 151,48 mp, reprezentând căi de acces la spaţiul comercial edificat de SC S.M. SRL, s-a reţinut corect de către instanţa de apel că măsura suspendării este justificată.
Astfel, stabilirea drepturilor părţilor asupra imobilului în litigiu, este determinantă în dezlegarea pricinii referitoare la revendicare, fiind îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Într-adevăr, suspendarea reglementată de dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. reprezintă un caz de suspendare facultativă a judecăţii.
Împrejurarea că se lasă instanţei de către legiuitor un drept de apreciere asupra oportunităţii luării măsurii suspendării judecăţii, afirmându-se posibilitatea, iar nu obligativitatea suspendării nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că măsura se impune a fi luată ori de câte ori este vădit că dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi.
În speţă, s-a dovedit că se poartă o altă judecată care priveşte existenţa unor chestiuni prejudiciale, a căror soluţionare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţionării prezentei cauze, putând fi invocată cu putere de lucru judecat.
Nefondată este şi critica formulată prin motivele de recurs ale pârâtelor în sensul că suspendarea nu este în interesul soluţionării cauzei, deoarece acţiunea de pe rolul Tribunalului Bucureşti, declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 3, ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015 ar avea caracter şicanator, fiind ulterioară prezentei acţiuni.
Cea de-a doua condiţie impusă de dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este aceea ca procesul ce are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, în sensul de a nu fi fost el însuşi suspendat. Dispoziţiile legale în discuţie nu fac nicio distincţie cu privire la momentul introducerii acţiunii ce face obiectul acestei judecăţii, respectiv înainte sau după declanşarea judecăţii litigiului a cărui suspendare se solicită.
Faţă de aceste considerente, fiind întrunite cumulativ ambele condiţii prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat corect asupra oportunităţii suspendării, ca măsură de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că motivele invocate sunt nefondate, raportat la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii SC S.M. SRL, SC T.E. SRL, SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 23 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 54560/3/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2262/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2264/2015. Civil → |
|---|
