ICCJ. Decizia nr. 2264/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2264/2015
Dosar nr. 3569/1/2015
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 03 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 4850/3/2015, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării acţiunii civile formulată de reclamantul D.N.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, având ca obiect "revizuire/contestaţie decizie de pensionare".
În considerentele încheierii s-a reţinut faptul că se impune suspendarea cauzei având în vedere neîndeplinirea de către reclamant, a obligaţiei stabilite în sarcina sa prin rezoluţia din data de 20 februarie 2015, comunicată acestuia la data de 09 martie 2015 conform procesului-verbal aflat la dosar, respectiv să completeze cererea de chemare în judecată, în sensul de a indica denumirea şi adresa pârâtei, obiectul concret al acţiunii, respectiv dacă înţelege să conteste vreo decizie de pensionare sau dacă înţelege să solicite revizuirea hotărârii pronunţate în Dosarul civil nr. 39790/3/2012, cu indicarea în concret a motivelor de fapt şi a temeiului de drept.
Împotriva acestei încheieri a formulat plângere D.N.C., în baza art. 522 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
A arătat că instanţa şi-a nesocotit obligaţia ce o avea de a soluţiona procesul într-un termen optim şi previzibil, încălcându-i astfel drepturile prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - art. 6 parag. 1.
A mai precizat că solicită luarea tuturor măsurilor legale pentru înlăturarea acestei situaţii, motiv pentru care solicită ca plângerea sa să fie soluţionată strict în conformitate cu art. 522 din noul C. proc. civ.
Analizând contestaţia formulată, se constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 522 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă prevede faptul că oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
Problema de drept care se ridică în speţă este de a stabili dacă demersului judiciar întreprins de petent, în baza unor reglementări introduse prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, i se pot aplica aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat contestaţia a început în anul 2012.
Altfel spus, trebuie stabilit dacă petentul se poate prevala de noile dispoziţii procedurale şi dacă poate formula o contestaţie privind tergiversarea soluţionării procesului în cadrul unui dosar iniţiat sub imperiul vechii legi de procedură civilă.
Relevante în acest context sunt normele tranzitorii cuprinse la art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". În acelaşi sens, art. 25 din noul cod stipulează că procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Or, în speţă, dosarul în legătură cu a cărui soluţionare a fost formulată contestaţia, respectiv Dosarul nr. 4850/3/2015, a fost început în anul 2012, sub imperiul vechiului C. proc. civ.
Prin urmare, nu poate fi deci primită solicitarea petentului de soluţionare a contestaţiei sale întemeiată pe prevederile noii legi de procedură civilă, întrucât instanţele judecătoreşti sunt chemate a aplica legea potrivit reglementărilor existente.
Or, recunoaşterea posibilităţii exercitării unor demersuri judiciare în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru cele ce preced, se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul D.N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul D.N.C. împotriva încheierii din 03 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 4850/3/2015.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2263/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2265/2015. Civil → |
|---|
