ICCJ. Decizia nr. 2265/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2265/2015
Dosar nr. 3591/1/2015
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 31 octombrie 2013, sub nr. 3818/93/2013, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Corbeanca solicitând rezolvarea şi obţinerea dreptului succesoral de pe urma lui I.N.A., unchiul său şi fratele mamei sale, I.E.
Prin Încheierea nr. 1036 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.V.
În considerente s-a reţinut faptul că cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 194 - 197 C. proc. civ. şi, având în vedere faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa în termenul prevăzut de art. 200 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 200 alin. (3) din acelaşi act normativ se impune anularea cererii.
Împotriva Încheierii nr. 1036 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov a formulat cerere de revizuire C.T., procurator pentru C.V., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 octombrie 2015.
În cuprinsul cererii de revizuire se invocă dispoziţiile art. 509 pct. 1, art. 510, art. 511 pct. 1, art. 513 alin. (4), (5) C. proc. civ. şi se aduc critici legate de nemulţumirea revizuentei în legătură cu modul de soluţionare a cauzei.
Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 octombrie 2015 şi, ulterior, prin precizarea formulată la data de 15 octombrie 2015, precum şi prin cele susţinute în faţa instanţei de judecată în concluziile orale de către C.T., s-a solicitat revizuirea Încheierii nr. 1036 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, invocându-se dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.
Mai întâi, Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată - 31 octombrie 2013 -, rezultă că dispoziţiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile cererii pendinte.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 510 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă prevăd că "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În cauza de faţă se solicită revizuirea Încheierii nr. 1036 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe, ca instanţă care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Numai în situaţia unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (există hotărâri definitive potrivnice), aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ. În cauză, nu este incidentă această dispoziţie legală, nefiind invocat motivul de revizuire privind existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, ci doar nemulţumiri ale revizuentei legate de modul de soluţionare a cauzei.
Prin urmare, dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cuprinzând norme de competenţă materială imperativă, de la care nu se poate deroga, se va declina competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii C.T. şi C.V., prin mandatar C.T. împotriva Încheierii nr. 1036 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2276/2015. Civil → |
|---|
