ICCJ. Decizia nr. 2151/2015. Civil

Decizii civile ICCJ 2015


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2151/2015

Dosar nr. 2776/1/2015

Şedinţa publică din 13 octombrie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 5 mai 2015, petenta J.E.E. a formulat o contestaţie la executare, solicitând instanţei să facă cuvenitele lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

La termenul de judecată din 21 mai 2015, în prezenţa reprezentantului petentei, instanţa a clarificat temeiul de drept al cererii şi anume, dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. privind contestaţia la titlu.

În motivarea contestaţiei, petenta a arătat că prin Încheierea nr. 34.213 din 2 martie 2015 s-a respins executarea celor dispuse de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 805/2011, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/1996, republicată, nr. topografic al imobilului care face obiectul hotărârilor judecătoreşti nefiind în concordanţă cu numărul topografic înscris în cartea funciară.

Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin Încheierea de reexaminare din 11 martie 2015, comunicată la data de 17 aprilie 2015, cu motivarea că "imobilul cu nr. top. x1, înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara (care face obiectul hotărârilor judecătoreşti depuse), constând în casă cu 2 etaje şi curte în ... de 928 mp, a fost unificat cu parcelele cu nr. top. x2 şi x3, aduse din cărţile funciare nr. y2, respectiv nr. y3 Timişoara, rezultând un imobil nou, cu nr. top. x1, x2, x3, constând în casă cu 2 etaje şi curte în ... de 1.409 mp".

Faţă de această motivare, petenta a arătat că este în afara oricărui dubiu că în privinţa identificării corpului funciar având nr. topografic x1, înscris în cartea funciară y4, provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. y1 Timişoara, nu poate exista nicio îndoială sau neclaritate, acest corp funciar constituie o certitudine de necontestat, întrucât dispozitivul Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, se referă foarte clar şi indiscutabil la "imobilul situat în Timişoara, ..., evidenţiat în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, compus din casă cu subsol şi două etaje, precum şi curte."

Astfel, în privinţa acestui imobil, Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Timişoara nu trebuia să facă altceva decât să execute operaţiunea de despărţire (dezunificare), dezlegând unificarea celor 3 corpuri funciare, care, de altfel, şi în prezent sunt identificate prin nr. top. x1, x4 şi x3.

În considerentele Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara se fac referiri detaliate la constatările făcute prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expertul judiciar ing. O.R., care a făcut identificarea şi evaluarea întregului imobil. Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară din 20 august 2010, întocmit de doamna ing. O.R., se constată că imobilul este înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, x2, având o suprafaţă totală de 1.409 mp, iar la evaluarea terenului înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, nr. top. x2, se constată că suprafaţa acestui imobil este de 1.409 mp. Nimeni nu a contestat temeinicia acestor constatări.

Concomitent cu formularea Notificării din 12 noiembrie 2001 prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, casă cu 2 etaje şi curte în suprafaţă de 928 mp, proprietatea antecesorilor G.M. şi soţia G.V., născută M., împreună cu ceilalţi comoştenitori au formulat notificare şi pentru restituirea imobilului clădit situat în Timişoara, str. ..., casă cu 3 etaje şi curte, înscris în cartea funciară nr. y2 Timişoara, nr. top. x5 cu suprafaţa de teren de 690 mp şi în cartea funciară nr. y3 Timişoara, nr. top. x6, cu o suprafaţă de teren de 1.594 mp, care potrivit extraselor de carte funciară, la fel, a constituit proprietatea defuncţilor G.M. şi soţia G.V., născută M., imobilul având suprafaţa totală de 2.284 mp.

Aceste două imobile clădite, situate în municipiul Timişoara, str. ..., respectiv ..., sunt imobile limitrofe, astfel s-a putut întâmpla ca cele 2 corpuri funciare având nr. top. x5 şi x6 să fie dezmembrate, iar corpurile funciare cu noul nr. top. x2 în suprafaţă de 135 mp şi noul nr. top. x3 în suprafaţă de 346 mp să fie transmise în cartea funciară nr. y2 Timişoara, concomitent cu contopirea terenurilor respective, din considerente de oportunitate.

La data formulării notificării de restituire în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul situat în municipiul Timişoara, ..., era înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara şi numai ulterior a fost transcris în cartea funciară nr. y4 Timişoara.

De asemenea, prin Notificarea din 21 martie 2001 depusă la Biroul executorilor judecătoreşti Judecătoria Timişoara, înregistrată la 26 martie 2001 la Primăria municipiului Timişoara, petenta a solicitat, împreună cu ceilalţi comoştenitori ai defuncţilor G.M. şi soţia G.V., născută M., restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, str. ..., înscris în cartea funciară nr. y2 Timişoara, ca urmare a unificării acestei cărţi funciare cu cartea funciară nr. y3 Timişoara, nr. top. x6.

Această notificare a fost soluţionată prin Dispoziţia din 17 martie 2011 a Primarului municipiului Timişoara, prin care s-a constatat că actuala contestatoare are calitate de persoană îndreptăţită conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), coroborate cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la imobilele înscrise în următoarele 3 cărţi funciare:

(1) Cartea funciară nr. y2 Timişoara, cu nr. top. x5, casă cu 3 etaje şi curte din str. ..., fosta str. ..., în suprafaţă de 690 mp, care a trecut în proprietatea statului de la proprietara tabulară G.V., născută M.;

(2) Cartea funciară nr. y3 Timişoara, cu nr. top. x6, casă cu 3 etaje şi curte din str. ..., în suprafaţă de 1.594 mp, care a trecut în proprietatea statului de la proprietarul tabular G.M.;

(3) Cartea funciară nr. y1 Timişoara, cu nr. top. x1, casă cu 2 etaje şi curte din ..., în suprafaţă de 928 mp, trecut în proprietatea statului de la proprietarii tabulari G.M. şi soţia G.V., în părţi egale.

În Dispoziţia din 17 martie 2011 se mai constată, că din cartea funciară nr. y2 Timişoara, cartea funciară nr. y3 Timişoara şi cartea funciară nr. y1 Timişoara rezultă că ulterior preluării de către stat, nr. top. x5 şi x6 se dezmembrează şi apoi se unifică astfel:

- nr. top. x5 şi x6, înscrise în cartea funciară nr. y2 Timişoara, casă cu 3 etaje şi curte în str. ..., în suprafaţă de 1.803 mp, proprietatea Statului român, se apartamentează şi parte din apartamente se vând chiriaşilor;

- nr. top. x1, x2, x3, înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara, casă cu 2 etaje şi curte în ..., proprietatea Statului român, a trecut la data de 2 noiembrie 1999 în proprietatea Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş.

În privinţa imobilului cu nr. top. x5, x6 înscris în cartea funciară nr. y2 Timişoara, casă cu 3 etaje şi curte în str. ..., în suprafaţă de 1.803 mp, având 37 apartamente şi 12 spaţii cu altă destinaţie, s-a mai constatat că majoritatea apartamentelor au fost vândute chiriaşilor, astfel li s-au restituit în natură petenţilor doar apartamentele nevândute şi spaţiile cu altă destinaţie, împreună cu cota parte din terenul aparţinător acestor apartamente şi spaţii cu altă destinaţie.

Din menţiunile de mai sus se confirmă concluzia că le revine reclamanţilor din Dosarul nr. 6263.1/59/2006, în calitate de moştenitori legali ai foştilor proprietari tabulari G.M. şi soţia G.V., născută M., dreptul de proprietate asupra corpurilor funciare cu nr. top. x1, x2, x3, pentru care afirmă că nu au primit niciun fel de despăgubire.

Intimaţii au formulat întâmpinări în cauză, prin care au invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi, în subsidiar, au solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 88 din 21 mai 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare.

A respins, ca neîntemeiată, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 6263.1/59/2006, formulată de petenta J.E.E.

Curtea de Apel, în raport cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 401 alin. (11) C. proc. civ., a constatat că, contestaţia nu este tardivă, de vreme ce textul art. 401 alin. (11) prevede explicit că orice contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Or, în speţă, Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara a devenit irevocabilă prin confirmarea acestei soluţii de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 7.178 din 22 noiembrie 2012, iar prezenta contestaţia s-a înregistrat la data de 5 mai 2015, deci înăuntrul termenului de 3 ani, astfel că nu este incidenţă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Curtea de Apel a constatat că nu poate fi primită nici excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, deoarece, aşa cum a clarificat contestatoarea la termenul din 21 mai 2015, aceasta nu a formulat prin prezenta o contestaţia la executare împotriva Încheierii de reexaminare din 27 martie 2015 a Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Timiş, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 şi urm. din Legea nr. 7/1996, republicată, ci, aşa cum a explicitat însăşi contestatoarea, sunt incidente dispoziţiile art. 399 coroborat cu art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul contestaţiei, Curtea de Apel, raportat la dispoziţiile art. 399 alin. (2) C. proc. civ. a constatat că cererea cu privire la lămurirea dispozitivului deciziei Curţii de Apel Timişoara este nefondată, cu menţiunea că reclamanta, de asemenea, nu a înţeles să uzeze, la momentul corespunzător, de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.

Cu privire la lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării Deciziei nr. 805/2011 a Curţii de Apel Timişoara, instanţa a constatat că reclamanta nu face altceva decât să solicite instanţei o completare a acestui dispozitiv.

Însă, prin cererea de chemare în judecată, iniţial formulată de către reclamată şi de către ceilalţi coreclamanţi din dosarul de fond, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute şi radierea drepturilor înscrise în favoarea Stalului şi a celorlalţi dobânditori ulteriori, cu consecinţa restituirii în natură a imobilului înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, iar reclamanţii nu au solicitat niciodată şi nu s-a menţionat niciunde un alt număr topografic.

Prin urmare, lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 805/2011 a Curţii de Apel Timişoara, prin obligarea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Timiş la înscrierea acesteia în cartea funciară, deşi nr. topo. indicat în decizie nu există, ar însemna în realitate o modificare a acestei decizii şi acordarea unui plus sau extra petit, adică mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, care nu a avut niciodată un alt obiect decât imobilul identificat în cartea funciară y1 Timişoara, nr. top. x1.

Sub aspectul conţinutului expertizei efectuate în cauză, aceasta nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte descrierea imobilului, atâta timp cât reclamanţii nu au formulat o precizare de acţiune în acest sens. În plus, efectuarea expertizei în cauză a avut cu totul alt scop decât identificarea topografică a imobilului, fiind o expertiză tehnică judiciară în materia construcţiilor.

Cu privire la existenţa Dispoziţiei Primarului municipiului Timişoara din 17 martie 2011, precum şi la faptul că reclamanţii nu au primit despăgubiri pentru suprafeţele de teren aferente nr. top. x5 şi x6, aceste aspecte, de asemenea, nu pot avea relevanţă asupra prezentei cereri, pentru simplul motiv că nu au făcut niciodată obiectul judecăţii în Dosarul nr. 6263.1/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta J.E.E., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei formulate în baza art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., cu consecinţa de a se face lămuririle necesare cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În motivarea recursului, petenta a arătat că Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a următoarele prevederi legale:

- art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 12 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 614 din 27 iunie 2001;

- art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.;

- art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 18 din Legea nr. 459/2006;

- art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 29 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013;

- art. 626 din noul C. proc. civ. privind rolul statului în executarea silită;

- art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;

- jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia executării hotărârilor judecătoreşti în domeniul procesului civil;

- art. 879 din noul C. civ. privind modificarea imobilului înscris în cartea funciară prin alipiri sau prin dezlipiri;

- art. 885 alin. (4) din noul C. civ. privind efectele hotărârilor judecătoreşti definitive asupra dobândirii sau stingerii drepturilor reale asupra imobilelor.

Potrivit hotărârii recurate au fost anihilate constatările făcute şi măsurile luate prin Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apei Timişoara, precum şi cele dispuse în această cauză prin Decizia civilă nr. 10.028 din 2 decembrie 2005, Decizia civilă nr. 3.997 din 17 mai 2007 şi Decizia nr. 7.178 din 22 noiembrie 2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pentru simplul motiv că la imobilul clădit cu nr. top. x1, casă cu 2 etaje şi curte, situat în ..., în suprafaţă de 928 mp, au fost alipite parcelele cu nr. top. x2 şi nr. top. x3, în suprafaţă totală de 481 mp.

Constituie un aspect semnificativ faptul că şi imobilele cu nr. top, x5 şi x6 au format obiectul Notificării din 12 noiembrie 2001, fiind naţionalizate tot de la G.M.

Potrivit identificării de sub pct. 1 s-a avut în vedere restituirea întregului imobil, cuprins în cartea funciară y1, nr. top. y5, la care au fost alipite parcelele cu nr. top. x2 şi x3, despre care s-a dovedit cu certitudine că au aparţinut defuncţilor G.M. şi soţia G.V., de la care s-au trecut în proprietatea Statului român cu titlu de naţionalizare.

S-a clarificat că imobilul cu nr. top. y5 era compus din casă cu subsol şi două etaje, precum şi curte în suprafaţă de 928 mp. La acest corp funciar au fost alipite parcelele cu noul nr. top. x2 în suprafaţă de 135 mp şi noul nr. top. x3 în suprafaţă de 346 mp. Astfel a rezultat o suprafaţă totală de 1.409 mp.

Este de necontestat că şi parcelele cu nr. top. x5 şi x6 au fost naţionalizate de la numiţii G.M. şi soţia G.V., iar prin Dispoziţia din 17 martie 2011 a Primarului municipiului Timişoara petenţilor li s-au recunoscut drepturile conform Legii nr. 10/2001.

În ipoteza în care se consideră că măsurile luate prin Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, trimisă spre executare către Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Timişoara, în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, acestui organ de specialitate al statului îi revine obligaţia să efectueze dezlipirea parcelelor cu nr. top. x2 şi x3 de la corpul funciar cu nr. top. y5 şi asupra acestuia din urmă să efectueze înscrierile dispuse de către instanţa judecătorească privitoare la drepturile reale tabulare.

Art. 626 din noul C. proc. civ. consacră rolul statului în executarea silită.

În lumina acestor dispoziţii legale este cât se poate de evident că organelor de cadastru şi de publicitate imobiliară - care au primit spre executare Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, republicată - le revenea obligaţia legală de serviciu de a se conforma dispoziţiilor ferme cuprinse în hotărârea judecătorească devenită definitivă şi irevocabilă, făcând o simplă operaţie de dezlipire sau de despărţire, după care asupra corpului funciar având nr. top. x1, compus din casă cu subsol şi două etaje, precum şi curte în suprafaţă de 928 mp să execute operaţiunile de rectificare, radiere şi de reînscriere dispuse în hotărârea judecătorească trimisă spre executare.

C. civ. din 19 iulie 2009, republicat, în Titlul VII Cartea funciară - "Art. 879 Modificarea imobilului înscris în cartea funciară" prevede:

"(1) Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dacă mai multe imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se măreşte întinderea acestuia."

"(2) De asemenea, imobilul înscris în cartea funciară se modifică prin dezlipiri, dacă se desparte o parte din imobil sau se micşorează întinderea acestuia."

Art. 626, art. 622 alin. (4) din noul C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 1 alin. (1) din Primul protocol adiţional la Convenţie, art. 6 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt dispoziţii legale în temeiul cărora Curtea de Apel Timişoara avea posibilitatea legală să dispună înlăturarea impedimentelor existente.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a consacrat, cu titlu de regulă, că executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată ca parte integrantă a "procesului", în sensul art. 6 din Convenţie, iar în ipoteza în care autorităţile având atribuţia să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, dar manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului.

Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. În această privinţă se are în vedere şi comportarea autorităţilor competente, (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2000 în cauza Frydlender împotriva Franţei, parag. 43 şi Hotărârea din 6 aprilie 2000 în cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, parag. 19).

Mai mult, o omisiune din partea autorităţilor de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcarea a prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţie şi a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, în special atunci când obligaţia de executare a deciziei în cauză îi revine unei autorităţi administrative (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 29 septembrie 2005, pronunţată în cauza Tăcea împotriva României, parag. 27, 39 şi 40).

Aceste argumente sunt întărite şi prin alte exemple din jurisprudenţa Curţii Europene în materie, astfel cum sunt prezentate mai jos:

Executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului civil, în accepţiunea art. 6 parag. 1 (Cauza Hornsby v. Greece, 19 martie 1997, § 40), Statului îi revine o obligaţie pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti care să fie eficient din punct de vedere normativ şi jurisprudenţial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, nr. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005), în prezenţa obligaţiei pozitive a autorităţilor statului de a acţiona pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 parag. 1 din Convenţie (§ 52 din prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 septembrie 1995, § 44).

Statului îi revine obligaţia de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte şi suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor pozitive care îi incumbă (parag. 66 din Hotărârea pronunţată de Curte în cauza Ruianu împotriva României, nr. 34647/97).

În concluzie, recurenta-petentă consideră că Oficiului de cadastru îi revenea obligaţia de a efectua (I) operaţiunile de rectificare, radiere şi de reînscriere asupra întregului imobil clădit situat în municipiul Timişoara, ... evidenţiat în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, x2 şi x3, sau (II) de a efectua dezlipirea parcelelor cu nr. top. x2 şi x3 de la corpul funciar cu nr. top. x1, iar asupra corpului funciar cu nr. top. x1 să efectueze operaţiunile de rectificare, radiere şi de reînscriere a dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari tabulari G.M. şi soţia G.V. născută M., aşa cum s-a dispus prin Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Prin întâmpinare, intimata SC R. SA a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele formulate nu au legătură cu decizia recurată.

Recurenta-petentă J.E.E. a indicat prin cererea de recurs temeiul de drept pe care îşi întemeiază această cale de atac, respectiv dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a menţionat, în mod expres, faptul că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor legale enumerate. În motivarea recursului, petenta a prezentat criticile şi argumentele pentru care consideră că decizia atacată este lipsită de temei legal.

Aşa fiind, excepţia nulităţii recursului va fi respinsă, urmând ca relevanţa normelor legale invocate în susţinerea recursului să fie verificată cu ocazia analizării recursului.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., petenta J.E.E. a solicitat instanţei să facă cuvenitele lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea acestuia.

Statuând că se poate cere pe calea contestaţiei la executare lămurirea unui titlu executoriu, legiuitorul se referă la acele cazuri în care există neclarităţi cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, respectiv, în situaţia hotărârilor judecătoreşti atunci când menţiunile dispozitivului sunt confuze şi nu permit stabilirea conţinutului obligaţiilor ce incumbă părţii care a căzut în pretenţii necesitând explicitare.

O astfel de contestaţie nu poate fi primită când termenii folosiţi în redactarea dispozitivului sunt expliciţi, arătând cu claritate care sunt obligaţiile ce incumbă părţilor litigante.

Aşadar, contestaţia la titlu nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a modifica titlu/executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac.

În acest sens, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.

În speţă, prin Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamanţilor J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. şi B.S. împotriva pârâţilor Inspectoratul Teritorial de Muncă Timişoara, SC R. SA Timişoara şi M.F.P., prin D.G.F.P. Timiş.

A constatat nulitatea şi prin urmare lipsa titlului valabil al Statul român asupra imobilului situat în Timişoara, evidenţiat în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, compus din casă cu subsol şi două etaje, precum şi curte.

A constatat nulitatea actelor de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului român, apoi a dreptului de administrare operativă în favoarea fostei I. Timişoara şi apoi a SC R. SA Timişoara, precum şi ulterior a dreptului de proprietate al SC R. SA Timişoara, respectiv a Inspectoratului Teritorial de Muncă Timişoara, atât asupra casei cu 2 etaje, cât şi a terenului evidenţiat în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1.

A dispus rectificarea cărţii funciare nr. y1 Timişoara, nr. top x1, prin radierea tuturor acestor drepturi înscrise succesiv şi a dispus reînscrierea dreptului de proprietate ai foştilor proprietari tabulari, antecesori ai reclamanţilor G.M. şi soţia G.V., născută M.

A obligat pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Timişoara să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor şi să restituie imobilul descris mai sus către reclamanţi, în natură.

Analizând conţinutul dispozitivului acestei decizii, rezultă că hotărârea ce face obiectul contestaţiei nu conţine dispoziţii contradictorii, echivoce, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea, întrucât cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Termenii folosiţi în redactarea dispozitivului Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara sunt expliciţi, instanţa statuând cu claritate obligaţiile ce revin pârâţilor, dispozitivul hotărârii nefiind de natură să creeze vreo confuzie, care să justifice cererea de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formulată de petenta J.E.E.

Pe de o parte, recurenta-petentă susţine argumente ce constituie apărări privind fondul cauzei, invocând greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 12 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, precum şi a prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Or, aşa cum deja s-a arătat, aceste susţineri nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la titlu, faţă de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta invocă temeiul de drept al unei contestaţii la titlu, însă, în realitate, urmăreşte reanalizarea unor aspecte care vizează fondul pricinii (imobilele cu nr. top. x5 şi x6 au format obiectul Notificării din 12 noiembrie 2001, fiind naţionalizate tot de la G.M.; prin Dispoziţia din 17 martie 2001 a Primarului municipiului Timişoara petenţilor îi s-au recunoscut drepturile conform Legii nr. 10/2001; reclamanţii au solicitat restituirea întregului imobil cuprins în cartea funciară y1 şi care a fost identificat prin expertiza judiciară; nerespectarea statuărilor şi indicaţiilor cuprinse în deciziile de casare pronunţate în ciclurile procesuale parcurse în cauză) şi care au fost soluţionate cu ocazia procesului de fond, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat.

Aşadar, în cadrul contestaţiei la titlu, instanţa nu poate să cerceteze şi să reţină decât fapte şi împrejurări care sunt ulterioare hotărârii ce se execută, deoarece împrejurările anterioare au fost puse sau puteau fi invocate la instanţa de fond sau în căile de atac.

Pe de altă parte, prin criticile formulate recurenta tinde la modificarea soluţiei pronunţate în litigiul dintre părţi, urmărind o completare a dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu, prin care instanţa a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1.

Se solicită obligarea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Timiş la efectuarea operaţiunilor de rectificare, radiere şi reînscriere în cartea funciară a întregului imobil evidenţiat în cartea funciară nr. y1 Timişoara, nr. top. x1, x2 şi x3.

Aceasta ar însemna acordarea unui plus sau extra petita, adică mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, care nu a avut niciodată un alt obiect decât imobilul identificat în cartea funciară y1 Timişoara, nr. top. x1, aspect care rezultă fără echivoc din dispozitivul deciziei ce constituie titlul executoriu.

De asemenea, în cadrul prezentei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., petenta nu poate formula critici care se circumscriu unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară prin care Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Timiş a respins cererea reclamanţilor de intabulare a imobilului.

Ca urmare, recurenta nu poate invoca o greşită interpretare şi aplicare în prezenta contestaţie la titlu executoriu a prevederilor art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 29 alin. (5) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată.

Recurenta susţine că Oficiul de cadastru şi de publicitate imobiliară Timiş, care a primit spre executare Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, a refuzat să execute operaţiunile de rectificare, radiere şi de reînscriere dispuse în hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu.

Or, obiectul prezentei pricini deduse judecăţii este o contestaţie privind lămurirea înţelesului. întinderii sau aplicării titlului executoriu, aşa încât jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia executării hotărârilor judecătoreşti în domeniul procesului civil, menţionată în susţinerea recursului, nu are relevanţă în speţă.

Dispoziţiile din noul C. proc. civ. invocate de petentă sunt inaplicabile în cauză, faţă de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Noul C. proc. civ. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. În cauză, acţiunea introductivă formulată de reclamanţi a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 13 august 2002, sub imperiul vechiului C. proc. civ.

Aşadar, sunt incidente prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.

Nici dispoziţiile din noul C. civ. invocate de recurenta-petentă nu sunt aplicabile în cauză, faţă de prevederile art. 6 din acest act normativ, care prevăd că: "(2) Actele şi faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor" şi "(5) Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare."

Noul C. civ. a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, potrivit Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011.

Având în vedere toate considerentele expuse, recursul va fi respins, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta J.E.E. va fi obligată la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC R. SA, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursului, formulată de intimata SC R. SA.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta J.E.E. împotriva Deciziei nr. 88 din data de 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC R. SA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 2145/2015. Civil  ICCJ. Decizia nr. 2261/2015. Civil. Recalculare pensie. Recurs →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2151/2015. Civil