ICCJ. Decizia nr. 2261/2015. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2261/2015
Dosar nr. 879/1/2014
Şedinţa publică din 20 octombrie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 618 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-a admis recursul declarat de pârâta Casa judeţeană de pensii Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 3114 din 08 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş. S-a modificat parţial sentinţa recurată, în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs C.M.
Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 28 februarie 2014.
Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la dezbateri.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 24 septembrie 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 24 iunie 2014 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
În consecinţă, se va constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2151/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2262/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie... → |
|---|
