ICCJ. Decizia nr. 2349/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2349/2015
Dosar nr. 33577/3/2013
Şedinţa publică din 23 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 8148/1999, reclamanţii G.P., L.R., N.F., toţi prin mandatar G.M.S., şi în nume propriu G.M.S., în calitate de moştenitori ai defuncţilor G.P.Z. şi G.S., au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Primăriei Municipiului Bucureşti, SC H.N. SA, D.M., E.T.F., O.D., I.M., G.E. şi I.R.D., solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între aceştia şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin intermediul SC H.N. SA.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că defuncţii G.P.Z. şi G.S. au cumpărat prin act de vânzare-cumpărare autentic imobilele situate în Bucureşti, str. P.S. nr. 69 şi 71, la data de 15 ianuarie 1940, imobile care au trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, că defunctul G.P.Z. nu intră în categoria persoanelor menţionate în Decretul nr. 92/1950, fiind intelectual, iar G.S. fiind casnică, că pe actul de vânzare-cumpărare figurează G.S., însă naţionalizarea s-a făcut pe numele G.P.Z.
Reclamanţii au mai arătat că după apariţia Legii nr. 112/1995 s-au adresat Primăriei Sectorului 1 Bucureşti cu cererea înregistrată sub nr. 1765 din 18 iunie 1996 în vederea restituirii imobilelor, însă nu au primit nici un răspuns, că au fost înstrăinate două apartamente din imobilul de la nr. 69 şi patru apartamente de la imobilul de la nr. 71.
Reclamanţii au mai solicitat să se dispună restituirea imobilelor către reclamanţi în calitate de moştenitori.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 112/1995, art. 480, 483 C. civ., art. 111 C. proc. civ.
La data de 09 septembrie 1999 reclamanţii G.P., L.R., N.F. şi G.M.S., au formulat cerere precizatoare şi modificatoare, solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii din acţiunea introductivă de instanţă să se dispună obligarea acestora la retrocedarea în deplină proprietate şi posesie a imobilelor proprietatea reclamanţilor situate în Bucureşti, str. P.S. nr. 69 şi 71 sector 1, formate din teren în suprafaţă de 901 mp şi construcţiile edificate pe acestea.
Primul ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia civilă nr. 1458 din 08 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 13662/1/2005 prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti deoarece cauza a fost soluţionată în fond şi apel fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, formându-se Dosarul nr. 21287/3/2006.
La data de 18 octombrie 2006 au formulat cerere precizatoare L.I.C., R.M.N., G.A., G.A.Z., G.P., N.F., G.M.S. şi M.H.G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, SC H.N. SA, D.M., E.T.F., O.D., I.M., G.R.G. şi I.R.D., arătând că solicită:
- să se dispună lăsarea în deplină proprietate a întregului teren, în suprafaţă de 901 mp, împreună cu toate construcţiile aflate pe acesta, situat în Bucureşti, str. P.S. nr. 69 şi 71, întrucât prin dispoziţiile Primăriei Municipiului Bucureşti s-au restituit în natură în total 683,01 mp teren construit şi neconstruit şi apartamentele ocupate cu contracte de închiriere, mai puţin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 cu cotele aferente de teren de 191,99 mp, fără a preciza motivele pentru care nu s-a restituit şi restul suprafeţei de 26 mp rezultată din actul de proprietate;
- să se ia act de cesionarea drepturilor litigioase rezultate din convenţia denumită "tranzacţie" cu nr. 1284 din 12 iulie 2001 autentificată la Biroul Notarului Public "R.C.", încheiată între moştenitorii autorilor G.P.Z. şi S. cu privire la imobilele revendicate;
- să se dispună constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Primăria Municipiului Bucureşti cu foştii chiriaşi (contractul de vânzare-cumpărare nr. 4816/31201 din 12 februarie 1998 încheiat cu G.E. pentru apartamentul nr. 2, et. 1, corp A, situat în str. P.S. nr. 71, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 3602/22737 din 07 martie 1997 încheiat cu E.T.F. pentru apartamentul nr. 5 situat în str. P.S. nr. 69, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1090/20321 din 04 noiembrie 1996 încheiat cu O.D.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 2095/20974 din 11 decembrie 1996 încheiat cu D.M. pentru apartamentul nr. 4 situat în str. P.S. nr. 69, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 3023/20298 din 29 ianuarie 1997 încheiat cu I.R.D. pentru apartamentul nr. 4 situat în str. P.S. nr. 71, sector 1; contractul de vânzare-cumpărare nr. 2957/19958 din 20 ianuarie 1997 încheiat cu I.M. pentru apartamentul nr. 2, parter, situat în str. P.S. nr. 71, sector 1).
S-a precizat prin această cerere, că s-au restituit pe cale administrativă, în natură, apartamentele nevândute foştilor chiriaşi şi terenul liber de construcţii, rămânând în discuţie apartamentele arătate mai sus, terenurile de sub aceste construcţii şi o diferenţă de 26 mp nemotivată de către autorităţile administrative.
Al doilea ciclu procesual a fost încheiat prin Decizia civilă nr. 999 din 16 februarie 2012, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanţii G.A., G.A.Z., G.P., N.F. şi G.M.S., de pârâţii D.M., E.T.F., decedată, a cărei calitate procesuală a fost preluată de recurentul E.N., I.R.D., O.D. şi G.R.G. şi intervenientele L.I.C. şi R.G.M.N., împotriva Deciziei nr. 378 A din 17 iunie 2010 şi încheierii din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi de reclamanţii G.A., G.A.Z., G.P. şi intervenientele L.I.C. şi R.G.M.N. împotriva Deciziei nr. 628 A din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care le-a casat şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, apreciind că nemotivarea hotărârilor recurate echivalează cu necercetarea fondului de către instanţa de apel.
Cauza a fost reînregistrată în apel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 21287/3/2006*.
Al treilea ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia civilă nr. 1760 din 28 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii G.A., G.A.Z., G.P. şi G.M.S. şi intervenientele L.I.C. şi G.(R.)M.N., împotriva Deciziei civile nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi împotriva încheierii de la 17 iulie 2012 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în Dosarul nr. 12287/3/2006*, precum şi recursurile declarate de pârâţii D.M., I.R.D., O.D., G.R.G. şi Municipiul Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 279 din 29 iunie 2012.
În fond, după desfiinţarea parţială, cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 17 octombrie 2013 sub nr. 33577/3/2013.
În rejudecarea cauzei, părţile nu au solicitat încuviinţarea şi administrarea altor probe, apreciind totodată ca nefiind utilă cauzei administrarea probei cu expertiză pusă în discuţie de instanţă, din oficiu, pentru lămuriri asupra diferenţei de 19 mp, suprafaţă de teren neidentificată în perimetrul proprietăţii de la nr. 69 şi respectiv 71 din Str. P.S..
Având în vedere intrarea în puterea de lucru judecat a tuturor aspectelor legate de valabilitatea titlului statului, valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu chiriaşii cumpărători, revendicarea apartamentelor şi a terenului aferent înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi respectiv retrocedarea în procedura administrativă a apartamentelor şi terenului aferent ce nu au fost înstrăinate, aspecte cu privire la care soluţia pronunţată prin Sentinţa civilă nr. 293 din 08 februarie 2008 a fost menţinută în căile de atac, Tribunalul a constatat că rejudecarea cauzei este limitată la cercetarea şi soluţionarea acţiunii în revendicare pentru terenul în suprafaţă de 26 mp, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, ce a determinat desfiinţarea sus arătatei hotărâri.
Prin Sentinţa civilă nr. 235 din 20 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea principală formulată de reclamanţii G.P., G.A., G.A.Z., N.F., G.M.S. M.H.G. şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele L.I.C. şi G.(fostă R., fostă S.)M.N., în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să lase reclamanţilor şi intervenienţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 7 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar D.M.A., la adresa din Bucureşti, P.S. nr. 69 şi 71 şi s-au respins cererile pentru suprafaţa de 19 mp ca formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în limita desfiinţării, Tribunalul a constatat întemeiată în parte cererea reclamanţilor şi a intervenienţilor formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Aşa cum s-a reţinut prin Sentinţa civilă nr. 293 din 08 februarie 2008, imobilele situate în Bucureşti, str. P.S. nr. 69 şi 71 (construcţii şi teren în suprafaţă de 901 mp) au fost dobândite prin cumpărare de S. Georgescu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1162/1940 de Tribunalul Ilfov, secţia notariat şi transcris sub nr. 45711940.
Imobilele au fost naţionalizate în baza Decretului nr. 92/1950, de la G.P.Z. şi S., aşa cum a rezultat din adresa nr. 1043 din 23 februarie 1999 emisă de SC H.N. SA.
G.S. a decedat în anul 1951, moştenitorii acesteia fiind G.P.Z., G.M., N.I. şi G.P. potrivit certificatului de moştenitor 231/1999 eliberat de Biroul Notarului Public "C.R.".
G.P.Z. a decedat în anul 1962, moştenitorii acestuia fiind G.M., N.I. şi G.P., astfel cum rezultă din certificat de moştenitor nr. 40611962 eliberat de Notariatul raionului T.V.
G.M. a decedat în anul 1969, moştenitorii acestuia fiind G.(L.)R., G.M.S., L.I.C. şi S.M.N., potrivit Sentinţei civile nr. 8028 din 04 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în Dosarul nr. 9239/2001.
N.I. a decedat în anul 1977, moştenitorul acesteia fiind N.F., conform certificatului de moştenitor nr. 961/1977 eliberat de Notariatul sectorului 4 Bucureşti.
Parte din apartamentele şi terenul aferent acestora, situate în Bucureşti, str. P.S. nr. 69 şi 71, au fost înstrăinate de Primăria Municipiului Bucureşti, prin SC H.N. SA prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 4816/31201 din 12 august 1998, nr. 3602/22737 din 17 martie 1997, nr. 1090/20321 din 14 noiembrie 1996, nr. 2095/20974 din 11 decembrie 1996, nr. 3023/20298 din 29 ianuarie 1997, nr. 2957/19958 din 20 ianuarie 1997, către pârâţii persoane fizice.
Prin Sentinţa civilă nr. 293 din 28 februarie 2008, rămasă definitivă şi devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi respectiv prin Decizia civilă nr. 1760 din 28 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâţii persoane fizice, respectiv, chiriaşii cumpărători, au fost obligaţi să lase reclamanţilor şi intervenienţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentele şi suprafaţa de teren aferentă acestora, imobile cumpărate în baza Legii nr. 112/1995.
Prin dispoziţiile nr. 1680 şi 1684 din 05 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile nr. 2521 din 23 februarie 2004 şi nr. 3040 din 31 mai 2004 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea lui G.M.S., L.R., N.F., şi în folosinţă specială către L.I.C., S.M.N. şi G.P., terenul în suprafaţă de 410,39 mp din terenul în suprafaţă totală de 529 mp teren construit şi neconstruit situat în str. P.S. nr. 71, sector 1, precum şi terenul în suprafaţă de 272,62 mp din suprafaţa totală de 346 mp teren construit şi neconstruit situat în str. P.S. nr. 69, sector 1. De asemenea, li s-a restituit în proprietate tuturor celor sus-numiţi construcţia situată în Bucureşti, str. P.S. nr. 69, sector 1, mai puţin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995 cu contractele de vânzare-cumpărare nr. 2095/1996 şi nr. 3602/1997 cu cotele aferente de teren de 73,38 mp.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1162/1940 de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat şi transcris sub nr. 45711940, S. Georgescu, autoarea reclamanţilor şi a intervenienţilor a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 901 mp.
Coroborând datele rezultate din cele două dispoziţii de restituire în natură a reieşit că Primăria Municipiului Bucureşti a avut în posesie, urmare preluării celor două imobile în proprietatea statului, doar 875 mp de teren, suprafaţă la care se raportează (529 mp şi respectiv 346 mp) stabilind suprafaţa de teren ce se restituie în natură, respectiv 410,39 m.p (din 529 mp) şi 272, 62 mp (din 346 mp).
Prin cele două dispoziţii s-a restituit, aşadar, o suprafaţă totală de 683,01 m.p, restul suprafeţei de teren de până la 875 mp, respectiv 191,99 mp reprezentând terenul aferent apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi pe care reclamanţii şi intervenienţii l-au redobândit în acţiunea în revendicare îndreptată împotriva chiriaşilor cumpărători.
A rezultat, aşadar, că în urma procedurii administrative desfăşurată conform prevederilor Legii nr. 10/2001 şi în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosar nr. 21287/3/2006, s-a restituit reclamanţilor şi intervenienţilor teren în suprafaţă totală de 875 mp, rămânând o diferenţă de 7 mp raportat la suprafaţa de teren de 882 mp identificată de expertiză în perimetrul proprietăţii de la nr. 69 şi 71, în str. P.S. (Dosar nr. 21287/3/2006 - TB) şi respectiv o diferenţă de 26 mp raportat la suprafaţa de teren de 901 mp, rezultată din titlul de proprietate al S.G., autoarea acestora.
Având în vedere că, potrivit raportului de expertiză, în mod neechivoc, a fost identificată în perimetrul proprietăţii de la nr. 69 şi 71 din str. P.S. o suprafaţă de teren de 882 mp, Tribunalul a constatat întemeiată acţiunea în revendicare pentru teren diferenţă între această suprafaţă şi suprafaţa de teren de 875 mp deja restituită, astfel cum s-a arătat mai sus, drept care, în temeiul art. 480 C. civ., s-a admis acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu şi a fost obligat Municipiul Bucureşti să lase reclamanţilor şi intervenienţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 7 mp.
Totodată, constatând, în baza aceluiaşi raport de expertiză că diferenţa de teren de 19 mp nu se află în posesia pârâtului Municipiului Bucureşti şi reţinând că legitimarea procesuală pasivă se raportează la faptul posesiei, Tribunalul a respins acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu, pentru această suprafaţă de teren, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia nr. 189A din 2 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General - Consiliul General al Municipiului Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 235 din 20 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi G.P., G.A., G.A.Z., N.F., G.M.S. şi M.H.G.
A admis apelul declarat de apelantele-interveniente L.I.C., G.M.N., împotriva aceleiaşi sentinţe şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul obligării pârâtului Municipiul Bucureşti să lase reclamanţilor şi intervenientelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 7 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S., situat în str. P.S. nr. 69, sector 1 Bucureşti. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că, faţă de limitele şi puterea de lucru judecat derivând din soluţiile anterioare de casare şi desfiinţare, judecata apelului priveşte cercetarea soluţiei pronunţate asupra acţiunii în revendicare, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, pentru terenul în suprafaţa de 26 mp din perimetrul proprietăţilor de la nr. 69 şi respectiv nr. 71 din str. P.S., sector 1 Bucureşti.
Apelul pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a fost efectuat în mod formal, fără a conţine argumente concrete ale criticii ce susţine lipsa dovezii calităţii reclamanţilor şi intervenienţilor de persoane îndreptăţite la cei 7 mp ce au fost restituiţi prin sentinţa atacată. Mai mult decât atât, suprafaţa de 7 mp în discuţie face parte din diferenţa de teren de 26 mp asupra căreia s-a dispus rejudecarea prin decizia anterioară de desfiinţare (Decizia nr. 279 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), după reţinerea acestei suprafeţe ca fiind matematic restul de imobil nerestituit în temeiul procedurii Legii nr. 10/2001, cu excepţia imobilelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, în privinţa căruia nu s-a dispus nimic.
Cu ocazia acestei analize nu s-a reţinut a fi necesară efectuarea unui probatoriu suplimentar al calităţii de persoană îndreptăţită la restituire a reclamanţilor şi intervenientelor, astfel că o critică sub acest aspect apare ca nefondată.
Asupra apelului intervenientelor, Curtea a observat că într-adevăr, analiza revendicării trebuie efectuată din perspectiva fiecărui imobil în parte (cel situat în str. P.S. nr. 69, respectiv cel situat în str. P.S. nr. 71), datorită existenţei de sine stătătoare a acestora, înregistrării diferite în rolul fiscal şi cartea funciară, ca şi opozabilităţii faţă de terţi.
Acest aspect nu a fost deplin lămurit de către prima instanţă, care a dispus în mod global restituirea terenului în suprafaţă de 7 mp, identificat la "adresa din Bucureşti, P.S. nr. 69 şi 71".
Lămurirea a fost efectuată prin raportul de expertiză topografică administrat în prezentul apel de expert I.S., fiind reală susţinerea apelantelor-interveniente că suprafaţa în discuţie aparţine imobilului din Bucureşti, str. P.S. nr. 69 sector 1.
Cu toate acestea, nu poate fi primită susţinerea apelantelor în privinţa suprafeţei mai mari cuvenite, respectiv de 9 mp.
Deşi expertul identifică o suprafaţă rămasă de restituit de 9 mp teren pentru imobilul din Bucureşti, str. P.S. nr. 69 sector 1, face totodată observaţia că pentru imobilul alăturat din Bucureşti, str. P.S. nr. 71 sector 1, s-a restituit în plus o suprafaţă de 2 mp faţă de întregul teren existent astăzi.
Cum instanţa este învestită a efectua o judecată unitară asupra celor două terenuri învecinate, se impune compensarea cu 2 mp a celor două suprafeţe, astfel că ceea ce trebuie restituit, reprezintă diferenţa de 7 mp aparţinând imobilului situat în str. P.S. nr. 69, sector 1 Bucureşti.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din analiza raportului de expertiză efectuat în primă instanţă de expert D.M.A. (Dosar nr. 21287/3/2006 - Tribunalul Bucureşti), pe baza căruia a fost pronunţată sentinţa atacată, diferenţa de 7 mp fiind rezultat al scăderii din suprafaţa de teren de 882 mp (identificată de expertiză, ca existentă astăzi în perimetrul proprietăţilor de la nr. 69 şi 71, în str. P.S.), a suprafeţei totale de 875 mp teren (restituită reclamanţilor şi intervenienţilor, în urma procedurii administrative desfăşurată conform prevederilor Legii nr. 10/2001 şi în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosar nr. 21287/3/2006).
Ca atare, găsind întemeiată doar critica referitoare la analiza revendicării cu evidenţierea separată a celor două imobile în discuţie, Curtea a constatat că se impune schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul că obligaţia pârâtului Municipiul Bucureşti de a lăsa reclamanţilor şi intervenientelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 7 mp, se face cu referire la terenul situat în str. P.S. nr. 69, sector 1 Bucureşti, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii G.A., G.A.Z., G.M.S., G.P., N.F. şi intervenientele G.(fostă R.)M.N. şi L.I.C., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în parte a deciziei recurate şi, pe fond, admiterea apelului, omologarea expertizei efectuată în cauză şi obligarea intimatei la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de teren de 9 mp pentru imobilul din str. P.S. nr. 69, sector 1 Bucureşti, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză efectuat de expert I.S.
Prin decizia recurată, Curtea şi-a însuşit susţinerile recurenţilor formulate cu ocazia apelului, a analizat cauza din perspectiva fiecărui imobil în parte (cel situat în str. P.S. nr. 69, respectiv cel situat în str. P.S. nr. 71), însă, în mod total nejustificat şi nelegal a restituit reclamanţilor şi intervenientelor o diferenţă de 7 mp teren şi nu 9 mp pentru terenul situat în str. P.S. nr. 69, aşa cum rezultă din ambele expertize topografice efectuate în cauză.
Concluziile expertizei topografice efectuată în cauză arată că suprafaţa de teren măsurată la imobilul din str. P.S. nr. 69, sector 1, Bucureşti este în fapt 355 mp (356 mp din actele de proprietate) şi nu de 346 mp, astfel cum rezultă din dispoziţia Municipiului Bucureşti nr. 1680/2003, modificată prin dispoziţia 2521/2004.
Prin urmare, diferenţa de suprafaţă de teren revendicată ce ar fi trebuit admisă prin decizia Curţii de Apel Bucureşti este de 9 mp (355 mp măsuraţi prin expertiză - 346 mp rezultaţi din dispoziţia Municipiului Bucureşti + terenul aferent construcţiilor vândute în baza Legii nr. 112/1995), teren identificat la imobilul situat în str. P.S. nr. 69, sector 1, Bucureşti.
Cu privire la imobilul din str. P.S. nr. 71, sector 1, Bucureşti, concluzia expertizei tehnice a fost aceea că suprafaţa de 16 mp rezultată ca diferenţă între suprafaţa de teren din actul de proprietate (545 mp) şi suprafaţa de teren restituită prin dispoziţia Municipiului Bucureşti nr. 1684/2003, modificată prin dispoziţia nr. 3040/2004, terenul aferent construcţiei (529 mp), nu se mai află în posesia intimatei.
Astfel, au considerat corectă şi legală soluţia pronunţată de Tribunal, de respingere a acţiunii de revendicare a diferenţei de teren nerestituită prin decizia Primăriei Municipiului Bucureşti pentru imobilul situat în str. P.S. nr. 71, sector 1, Bucureşti, care a constatat lipsa calităţii procesuale pasive, soluţia rămânând irevocabilă prin neapelare.
Instanţa de apel, deşi a omologat expertiza topografică efectuată în cauză care a constatat diferenţa de teren de 9 mp existentă în teren şi măsurată de expert, reţine că pentru terenul situat în str. P.S. nr. 69, sector 1, Bucureşti nu poate restitui decât 7 mp, 2 mp fiind necesar a fi compensaţi cu mp restituiţi în plus la un alt imobil, cel din str. P.S. nr. 71, imobil pentru care acţiunea în revendicare a diferenţei de teren a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Soluţia pronunţă este vădit nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea legii de drept material, Legea nr. 10/2001 nereglementând şi neaplicând instituţia compensării unei lipse de teren pentru situaţia în care petentul din notificare este proprietarul a două imobile diferite. Instanţa trebuia să aibă în vedere aplicarea legii speciale pentru fiecare imobil în parte, iar soluţia pronunţată (suprafaţa de restituit) pentru unul dintre ele nu poate să influenţeze soluţia pronunţată pentru celălalt imobil.
Instanţa practic a "expropriat" o suprafaţă de teren existentă atât în drept, cât şi în fapt de la imobilul din str. P.S. nr. 69, pentru a compensa o suprafaţă de teren restituită în plus de către intimată, prin decizie administrativă definitivă, cu privire la un imobil distinct, fără să mai fie învestită cu vreo cerere în legătură cu imobilul din str. P.S. nr. 71, sector 1, Bucureşti.
În plus, soluţia este confuză, generatoare de neclarităţi atât la punerea în executare, cât şi la intabularea ce se va efectua pentru că obligă intimata să lase în deplina proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţa de 7 mp situat în str. P.S. nr. 69, identificat prin expertiză, expertiză care constată însă existenţa a 9 mp.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele care succed.
Este necontestată în prezenta cale de atac situaţia de fapt expusă în raportul de expertiză efectuat în apel de către expertul I.S. (dosar apel în al patrulea ciclu procesual), în sensul că din imobilul situat în str. P.S. nr. 69 sector 1 Bucureşti a rămas de restituit o suprafaţă de 9 mp de teren, pentru a se restitui întregul teren existent astăzi, iar din imobilul situat în str. P.S. nr. 71 sector 1 Bucureşti s-a restituit în plus o suprafaţă de 2 mp teren faţă de întregul teren existent astăzi.
Se constată că instanţa de apel a realizat operaţiunea de compensare a suprafeţei de 2 mp între cele două imobile învecinate, care aparţin aceluiaşi proprietar, fără temei legal, întrucât cele două imobile nu au fost alipite din punct de vedere cadastral, ci au numere poştale şi evidenţe cadastrale diferite, astfel cum rezultă din ambele expertize efectuate în prezenta cauză.
De vreme ce nu există nici în legea specială de reparaţie, Legea nr. 10/2001, şi nici în Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 vreo prevedere care să permită o astfel de operaţiune, în mod greşit instanţa de apel, apreciind că este învestită a efectua o judecată unitară, a realizat compensarea suprafeţei de 2 mp între cele două terenuri învecinate, în considerarea faptului că acestea se află în proprietatea aceleiaşi persoane.
În acest context, este corectă critica recurenţilor că instanţa trebuia să aibă în vedere aplicarea legii speciale pentru fiecare imobil în parte, iar soluţia pronunţată pentru unul dintre imobile nu poate să influenţeze soluţia pronunţată pentru celălalt imobil.
Cât timp ambele imobile învecinate continuă să aibă evidenţe cadastrale diferite, fiecare imobil trebuie individualizat în graniţele proprii, iar împrejurarea că unul dintre acestea cuprinde o suprafaţă mai mare cu doi mp faţă de cea reală nu poate fi remediată prin compensare, prin reducerea suprafeţei de restituit din imobilul învecinat, cu justificarea că ambele imobile aparţin aceluiaşi proprietar, ci numai pe calea contestaţiei împotriva dispoziţiei Primarului General nr. 3040 din 31 05 2004 prin care a fost restituită o suprafaţă mai mare de teren, de 2 mp (529 mp în loc de 527 mp).
Prin urmare, constatându-se existenţa unei suprafeţe de teren de 9 mp situată în strada P.S. nr. 69, sector 1 care poate fi restituită reclamanţilor şi intervenientelor, în aplicarea art. 480 C. civ., urmează ca acest teren să fie restituit în natură, în integralitatea sa, de către pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, către reclamanţi şi interveniente.
Pentru aceste motive, recursul urmează a fi admis, va fi modificată în parte decizia recurată în sensul că va fi obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, să lase reclamanţilor şi intervenientelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 9 mp, situat în strada P.S. nr. 69, sector 1 Bucureşti, identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S., urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
În aplicarea art. 275 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general, la 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenţii-reclamanţi şi recurenţii-intervenienţi, la solicitarea acestora şi conform chitanţelor justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii G.A., G.A.Z., G.M.S., G.P., N.F. şi de intervenientele G.(fostă R.)M.N.şi L.I.C. împotriva Deciziei nr. 189A din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general să lase reclamanţilor şi intervenientelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 9 mp, situat în strada P.S. nr. 69, sector 1 Bucureşti, identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel după casare de expert I.S..
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Obligă pe intimatul pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general la 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenţii-reclamanţi şi recurenţii-intervenienţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2348/2015. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2347/2015. Civil → |
|---|
