ICCJ. Decizia nr. 2409/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2409/2015
Dosar nr. 2865/1/2015
Şedinţa publică din 29 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 949 din data de 24 ianuarie 2014 a Judecătoriei Oradea, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta M.K.J., având ca obiect ordonanţă preşedinţială - grăniţuire, în contradictoriu cu pârâţii T.C., S.F.C. şi B.J., fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.K.J., împotriva sentinţei civile nr. 949 din 24 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, fiind obligată recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de câte 500 RON în favoarea intimaţilor S.F.C. şi T.C.
Prin decizia civilă nr. 172/R din 10 martie 2015, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.K.J., împotriva deciziei civile nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Prin încheierea din 17 martie 2015, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea M.K.J., în contradictoriu cu intimaţii S.F.C., B.J. şi T.C., cu referire la decizia civilă nr. 172/R din 10 martie 2015 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă.
Prin încheierea nr. 221/R din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins plângerea formulată de petenta M.K.J. împotriva încheierii din 17 martie 2015 a Tribunalului Bihor.
Împotriva acestor hotărâri judecătoreşti reclamanta a declarat recurs, solicitând anularea acestora.
În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şî termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii, procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac. În caz contrar, excepţia puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanţă din oficiu, spre a se anihila calea de atac inadmisibilă.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În ce priveşte sentinţa nr. 949 din data de 24 ianuarie 2014 a Judecătoriei Oradea, aceasta a devenit definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat, ambele hotărâri fiind pronunţate în Dosarul nr. 18243/271/2012.
Prin decizia nr. 172 din 10 martie 2015 a Tribunalului Bihor, hotărâre irevocabilă, în raport de dispoziţiile art. 328 C. proc. civ., s-a soluţionat cererea de revizuire a deciziei nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor.
Prin urmare hotărârile menţionate nu puteau fi atacate din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs", ceea ce nu a. fost în intenţia legiuitorului.
Astfel, recurenta nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Prin încheierea din 17 martie 2015 a Tribunalului Bihor, pronunţată în Dosarul nr. 18243/271/2012*, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia privind tergiversarea procesului în legătură cu modul de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 172 din 10 martie 2015 a Tribunalului Bihor, iar prin încheierea nr. 221 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 18243/271/2012*, s-a soluţionat plângerea împotriva încheierii din 17 martie 2015 a Tribunalului Bihor, instanţa reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 522-526 noul C. proc. civ., demersul judiciar fiind iniţiat de către reclamantă în anul 2012.
Pentru aceste încheieri legiuitorul nu a reglementat calea de atac a recursului, ci, în dispoziţiile art. 517 alin. (5) C. proc. civ. a prevăzut că, în cazul respingerii contestaţiei privind tergiversarea procesului, contestatorul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare, iar, în cazul încheierii prin care se soluţionează această plângerea, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din prevederile art. 518 C. proc. civ.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şl va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.K.J. împotriva deciziei nr. 960/R din data de 14 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, împotriva sentinţei nr. 949 din data de 24 ianuarie 2014 a Judecătoriei Oradea, împotriva încheierii din 17 martie 2015 a Tribunalului Bihor, împotriva deciziei nr. 172 din 10 martie 2015 a Tribunalului Bihor şi împotriva încheierii nr. 221 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2410/2015. Civil → |
|---|
