ICCJ. Decizia nr. 2411/2015. Civil

Decizii civile ICCJ 2015


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2411/2015

Dosar nr. 2861/1/2015

Şedinţa publică din 29 octombrie 2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2077 din 08 martie 2013, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 în Dosarul nr. 853/302/2013, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi M.I. şi M.E.D. A fost modificată, în parte, sentinţa recurată, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3.686,505 RON către reclamanţi, reprezentând actualizarea cu indicele inflaţiei a sumei de 205.950 RON, pentru perioada de referinţă mai 2011-mai 2012, fiind menţinute celelalte dispoziţii.

Prin decizia civilă nr. 1380 din 18 iunie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.I. şi M.E.D. împotriva deciziei nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva acestor decizii au formulat contestaţie în anulare reclamanţii M.I. şi M.E.D., ce a fost înregistrată sub nr. 2861/1/2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.

În şedinţa publică din 29 octombrie 20145, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare, în raport de prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, excepţia necompetenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată excepţia întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., „contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă".

Prin prezenta contestaţie în anulare se atacă deciziile nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 şi nr. 1380 din data de 18 iunie 20Î5, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, iar, faţă de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestei căi extraordinare de atac revine instanţei care a pronunţat decizia contestată, respectiv Tribunalului Bucureşti, şi nu unei instanţei superioare.

Întrucât normele de competenţă materială sunt norme imperative, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., părţile nu pot deroga de la aceste norme, astfel încât solicitarea contestatorilor ca pricina să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va declina în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorii M.I. şi M.E.D. împotriva deciziilor nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 şi nr. 1380 din data de 18 iunie 2015, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Declină în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorii M.I. şi M.E.D. împotriva deciziilor nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 şi nr. 1380 din data de 18 iunie 2015, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 octombrie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 2410/2015. Civil  ICCJ. Decizia nr. 2414/2015. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2411/2015. Civil