ICCJ. Decizia nr. 2414/2015. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2414/2015
Dosar nr. 3611/1/2014
Şedinţa publică din 29 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 01 octombrie 2014 sub nr. 3424/1/2014, contestatorul Ţ.C.A. a solicitat anularea deciziei nr. 1903 din 13 iunie 2015 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 674/1/2014, arătând că decizia atacată este netemeinică, nelegală şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Contestatorul a mai arătat că legea nu opreşte atacarea unei încheieri de dezbateri ce precede o hotărâre nelegală, dată într-un proces în care a fost schimbat, în mod nelegal, temeiul juridic al acţiunii din acţiune în revendicare în acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001 şi în care reclamantul nu a putut lua parte la dezbateri, întrucât partea adversă a „dictat" instanţei să nu acorde un termen pentru pregătirea apărării.
De asemenea, contestatorul a mai arătat că litigiul a fost soluţionat deşi erau atacate hotărâri irevocabile, ce nu mai puteau fi puse în discuţie.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
Prin decizia civilă nr. 2081 din 07 octombrie 2015, pronunţată de instanţa supremă în Dosarul nr. 3424/1/2014, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.C.A. împotriva deciziei nr. 1903 din 13 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 octombrie 2014 sub nr. 3611/1/2014, contestatorul Ţ.C.A. a solicitat anularea deciziei nr. 1903 din 13 iunie 2015 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 674/1/2014, arătând că instanţa supremă a oprit, „prin fraudă", judecarea revendicării apartamentului situat în str. G.A. nr. 108A, sector 1, „la dictarea" avocatului M.C. Solicită casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, „în prezenţa" sa. A mai arătat că litigiul a fost soluţionat deşi erau atacate hotărâri irevocabile, ce nu mai puteau fi puse în discuţie.
Examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulate obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-I numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În înţelesul textelor de lege menţionate, care reglementează contestaţia în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situaţia îndeplinirii cerinţelor expres determinate.
În cauză, prin decizia atacată, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2012 şi a deciziei nr. 347/A din 09 octombrie 2012 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Contestatorul nu a indicat temeiul de drept pe care şi-a întemeiat cererea şi nu a arătat, în concret, motivele pe care se sprijină calea de atac de natură a se încadra în vreunul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 321 C. proc. civ., nu se poate face o nouă contestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
În speţă, se constată că, la formularea primei contestaţii în anulare au existat motivele invocate de contestator în contestaţia de faţa, prin urmare, este inadmisibil să se invoce din nou pe calea unei noi contestaţii în anulare împotriva aceleiaşi decizii pronunţate în recurs.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.C.A. va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.C.A. împotriva deciziei nr. 1903 din data de 13 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 29 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2415/2015. Civil → |
|---|
