ICCJ. Decizia nr. 2438/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2438/2015
Dosar nr. 3016/1/2015
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 martie 2012 pe rolul Tribunalului Bacău, precizată ulterior, reclamanta P.F. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău şi M.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la plata de despăgubiri morale în cuantum de 50.000 RON şi la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1270 din 14 octombrie 2014 Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea reclamantei P.F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, în raport de autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1851 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2004/110/2011. A respins, ca nefondată, acţiunea în pretenţii formulată de reclamantă împotriva Şcolii cu clasele I-VIII „C.P.".
La data de 10 august 2015 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul formulat de reclamanta P.F. împotriva sentinţei nr. 1270 din 14 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 noul C. proc. civ.
S-a arătat, în esenţă, că sentinţa este nelegală pentru că nu a fost dată în contradictoriu cu M.T., în condiţiile în care, deşi prin acţiune aceasta a fost chemată în judecată, nu figurează în dispozitivul hotărârii. S-a mai arătat că probele au fost interpretate greşit. De asemenea recurenta a susţinut că sunt întrunite condiţiile care să antreneze răspunderea civilă delictuală, dar hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
În şedinţa publică de azi 30 octombrie 2015, Înalta Curte, faţă de temeiul juridic invocat de recurenta-reclamantă, a constatat că sunt incidente dispoziţiile vechiului C. proc. civ., cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 15 martie 2012. De asemenea, din oficiu, a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, faţă de dispoziţiile art. 282 C. proc. civ., excepţie care a fost admisă.
Art. 282 C. proc. civ. statuează: „Hotărârile dale în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel".
Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti „conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".
Faţă de excepţia invocată, în raport de dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. care dispun: „Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă" şi de dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care statuează că necompetenţa este de ordine publică „când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad", Înalta Curte reţine că, hotărârea fiind pronunţată în primă instanţă de tribunal, prezenta cale de atac se va îndrepta la instanţa ierarhic superioară, respectiv la curtea de apel.
În consecinţă, cum, în cauză, hotărârea atacată este pronunţată de Tribunalul Bacău, competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de reclamanta P.F., potrivit dispoziţiilor legale evocate, revine Curţii de Apel Bacău, motiv pentru care urmează a se declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cererii de recurs formula:ă de recurenta-reclamantă P.F. împotriva sentinţei nr. 1270 din 14 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2476/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2445/2015. Civil → |
|---|
