ICCJ. Decizia nr. 2473/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2473/2015
Dosar nr. 5186/243/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 noiembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 22 octombrie 2014, reclamantele L.M. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâţii L.T. şi L.F.E. pentru a se pronunţa o hotărâre prin care:
- să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului L.I., decedat la 24 octombrie 2012, în localitatea Făureşti, judeţul Vâlcea, cu ultimul domiciliu înainte de deces în Călan, str. I. nr. 11, judeţul Hunedoara;
- să se constate calitatea de moştenitori, după defunctul L.I. , a succesorilor: L.M., în calitate de soţie supravieţuitoare, C.I., fiica defunctului, L.T., fiul defunctului.
- să se constate masa succesorală de pe urma defunctului.
- să se includă în masa succesorală a defunctului şi imobilul î nscris în CF nr. XX a comunei Făureşti, judeţul Vâlcea, nr. cad. TT , potrivit adresei din anul 2011 emisă de OCPI Vâlcea - BCF Vâlcea.
- să se stabilească cotele de moştenire a succesorilor ca urmare a dezbaterii succesiunii după defunct.
- să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor , prin atribuirea imobilelor în natură faţă de reclamante cu obligaţia pentru acestea de a-l despăgubi pe pârâtul L.T., cu o sultă aferentă cotei sale de moştenire.
- să se constate în principal, anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheierea de a utentificare din 03 noiembrie 2011 încheiat de BNP C.C.A. C. din Judeţul Vâlcea, pentru lipsa preţului încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1665 alin. (1) şi ( 2 ) C. civ.
- în subsidiar, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheierea de a utentificare din 03 noiembrie 2011 încheiat de BNP C.C.A. C. din Judeţul Vâlcea, pentru inducerea în eroare, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1207, art. 248, art. 1251 C. civ., urmând ca bunul să reintre în patrimoniul părţilor, respectiv să fie inclus în masa succesorală, conform pct. 3 din petit.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că, în fapt, conform încheierii nr. 7 din 26 septembrie 2014 şi a înscrisurilor anexe, nu s-a dezbătut succesiunea după defunctul L.I., decedat la 24 octombrie 2012, cu ultimul domiciliul înainte de deces în oraşul Călan, str. I., nr. 11, acesta, anterior decesului, având o stare de sănătate precară.
În cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, încuviințându-se și administrându-se probatorii, la termenul de judecată din 18 iunie 2015 fiind audiată martora A.E. aceasta a arătat defunctul L.I. şi soţia sa L.M. locuiau în Făureşti, jud. Vâlcea de aprox. 10 ani şi că defunctul nu a mai fost în Călan din 2007-2008.
La interpelarea instanţei reclamanta C.I. a arătat că tatăl său, înainte să moară, locuia în comuna Făureşti, judeţul Vâlcea.
Instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hunedoara, judeţul Hunedoara, astfel că prin sentinţa civilă nr. 978 din 18 iunie 2015 s-a admis excepţia de necompetenţă, invocată din oficiu, şi a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Bălceşti, judeţul Vâlcea.
Prin sentința nr. 863 din 12 octombrie 2015, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bălceşti, judeţul Vâlcea, excepţie invocată de reclamantele L.M., C.I. şi de pârâţii L.T., L.F.E. şi, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamante, în favoarea Judecătoriei Hunedoara, judeţul Hunedoara.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două judecătorii, Judecătoria Bălcești a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Art. 954 C. civ. prevede că, moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Judecătoria Bălcești a arătat că instanța din Hunedoara a reţinut că, deşi defunctul L.I. avea domiciliul înscris în cartea de identitate în Călan, judeţul Hunedoara, acest fapt nu prezintă relevanţă în cauză atâta timp cât prin ultimul domiciliu al defunctului se înţelege ultima locuinţă efectivă a acestuia, indiferent dacă a fost înscris sau nu în cartea de identitate, iar acesta locuia în județul Vâlcea.
Instanța anterioară nu a respectat termenul instituit de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. în care putea fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hunedoara, în cauză, a avut loc o prorogare a competenţei acesteia în ceea ce priveşte soluţionarea cererii, cu judecata căreia a fost iniţial învestită de către reclamante.
Înalta Curte, analizând conflictul de competență dintre cele două instanțe, constată că Judecătoria Hunedoara este competentă să soluționeze cererea formulată de reclamantele L.M. şi C.I.
Reclamantele au sesizat Judecătoria Hunedoara la data de 22 octombrie 2014, cu un litigiu succesoral, competența teritorială aparținând instanței aflată pe raza ultimului domiciliu al defunctului, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. Competența este exclusivă, conform textului, însă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., aceasta trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, fie de părți, fie din oficiu de judecător.
Or, în speță, la termenul de judecată din 19 februarie 2015, reprezentanţii părţilor au susţinut în faţa instanţei că ultimul domiciliu al defunctului L.I. a fost în Călan, jud. Hunedoara. Prin încheierea din 16 aprilie 2015, instanța a încuviințat probele ce vor fi administrate, acordând termen 21 mai 2015.
În şedinţa publică din 21 mai 2015 a fost administrată proba cu interogatoriile reclamantelor şi a fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
În şedinţa din 18 iunie 2015 au fost depuse la dosar răspunsurile date de pârâţi la interogatoriu.
În cauză, deşi legal citate şi prezente, părţile nu au înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hunedoara în soluţionarea cererii, la primul termen de judecată, iar instanţa a ridicat această excepţie din oficiu, după acest moment procesual, respectiv la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
Rațiunea acestei dispoziții legale constă în respectarea dreptului la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, corespunzând imperativului soluționării cauzei prin asigurarea desfășurării cu celeritate a judecății, potrivit art. 6 C. proc. civ. Astfel, se împiedică declinarea competenței de instanțe, după primul termen de judecată, deoarece această măsură procesuală contribuie în mod esențial la limitarea timpului de soluționare a cauzelor, fiind astfel strâns legat de conceptul de timp rezonabil, așa cum a fost acesta definit în jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg.
Curtea a constatat în diferite cauze, că prelungirea proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată din România s-a datorat unor deficiențe de ordin structural, pe care, mai întâi, Legea nr. 202/2010 și după aceea noul cod de procedură civilă, și-au propus să le remedieze. Deficiențele se regăseau, uneori, chiar în modul de reglementare în materie procesuală, unul dintre exemple fiind posibilitatea declinării competenței urmată de calea de atac declanșată împotriva acestei hotărâri.
Așa fiind, Judecătoria Hunedoara, nu se mai putea prevala de excepția necompetenței teritoriale, fiind decăzută din termenul de invocare a acesteia, astfel încât va rămâne legal învestită să soluționeze litigiul dedus judecății.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2474/2015. Civil → |
|---|
