ICCJ. Decizia nr. 2475/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2475/2015
Dosar nr. 125/102/2015/a1
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 10 noiembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2015, sub număr de dosar 125/102/2015, reclamanţii S.M. şi M.C.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticoruptie - Structura Centrală, obligarea pârâţilor la achitarea dobânzii legale la debitele restante stabilite prin sentinţa civilă nr. 1761 din 28 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 248/R din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. 2693/102/2007, dobândă calculată începând cu data emiterii titlurilor executorii şi până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acţiunii, reclamanţii, ce aveau la momentul pronunţării hotărârilor, calitatea de procuror şef şi respectiv personal auxiliar de specialitate (grefier) la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, au arătat că, prin sentinţa indicată, s-a dispus obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariate legale al căror cuantum urmează să fie actualizat cu indicele de inflaţie la momentul plăţii lor, iar această reparaţie nu exclude posibilitatea acordării dobânzii legale pentru lipsa folosinţei sumelor datorate.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1082, 1088 C. civ., art. 1531, 1535 C. civ., precum şi decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în RIL.
Prin sentinţa civilă nr. 614 din data de 25 mai 2015, Tribunalul Mureş, secţia Civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Tribunalul Mureş a apreciat că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., motivată de faptul că reclamantul S.M. îndeplineşte funcţia de procuror, iar reclamanta M.C.O. îndeplineşte funcţia de grefier la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, care are în competenţă, potrivit art. 3 şi art. 13 din O.G. nr. 43/2002, atribuţii legate de infracţiuni care întră în competenţa de soluţionare, printre altele, şi a Tribunalului Mureş.
Cum prin adrese, reclamanţii au indicat Tribunalul Alba ca fiind instanţa la care aleg să fie decimată competenţa de soluţionare a cauzei, Tribunalului Mureş a declinat, în favoarea acestei instanţe, competenţa soluţionării cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 1862 din data de 15 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 125/102/2015, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Mureş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Alba, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Tribunalul Alba a apreciat că în speţa de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât noţiunea de „instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii şi raportat la împrejurarea că acel magistrat şi/sau grefier să funcţioneze efectiv în sistemul judiciar la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, deoarece finalitatea acestei dispoziţii legale este aceea de a înlătura cazuriie de bănuială legitimă care ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare, conform C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Cum, la momentul introducerii prezentei cereri, reclamanţii nu îşi mai desfăşurau activitatea la Serviciul Teritorial Târgu Mureş al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-au constatat inoperante în cauză dispoziţiile art. 127 alin. (3), raportat la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la calitatea reclamanţilor din prezenta cauză, motiv pentru care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu prevederile art. 95 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Litigiul de faţă, având ca obiect cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu persoanele juridice angajatoare, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Se reţine că, în materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenţei, dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora „Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Având în vedere locul de muncă, dar şi domiciliul reclamanţilor, respectiv oraşul Târgu Mureş, judeţul Mureş, rezultă că revine Tribunalului Mureş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Problema pe care o ridică conflictul de competenţă este dacă, faţă de norma generală, cuprinsă în textele legale mai susmenţionate şi de competenţa care derivă din acestea, sunt incidente în speţă dispoziţiile speciaie, derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ., În temeiul cărora:
„(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor ".
Înalta Curte retine că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă.
Astfel, din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., rezultă faptul că aceeaşi regulă, prevăzută de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., incidenţă în cazul judecătorilor, se aplică şi procurorilor care funcţionează pe lângă instanţa competentă să judece cauza, precum şi asistenţilor judiciari şi grefierilor, personal auxiliar de specialitate, aceştia funcţionând, evident, în cadrul instanţei competente să judece cauza.
Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare şi nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.
În cauză, se reţine că, la momentul introducerii prezentei cereri, reclamantul S.M. nu îşi mai desfăşură activitatea la Serviciul Teritorial Târgu Mureş al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Potrivit susţinerilor reclamantului S.M., făcute prin însăşi cererea de chemare în judecată, acesta era pensionar la data introducerii acţiunii.
În consecinţă, într-o asemenea situaţie, ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu este aplicabilă, deoarece reclamantul nu funcţionează, la data formulării acţiunii, la parchetul pe lângă instanţa competentă să judece cauza.
De asemenea, calitatea reclamantei M.C.O., de personal auxiliar în cadrul Serviciul Teritorial Târgu Mureş al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv grefier nu atrage incidenţa normei de excepţie prevăzute de art. 127 C. proc. civ.
Astfel, pe de o parte, aceasta nu a funcţionat ca grefier în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, în sensul art. 127 alin. (3) C. proc. civ.
Pe de altă parte, chiar şi pentru ipoteza în care s-ar admite aplicarea art. 127 alin. (3) C. proc. civ. şi grefierilor ce funcţionează la parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza, conform înscrisului aflat Ia dosarul Tribunalului Alba, aceasta nu mai funcţionează ca grefier la Serviciul Teritorial Târgu Mureş al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În consecinţă, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
Se reţine şi faptul că scopul normei de excepţie reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., este acela de a asigura imparţialitatea instanţei de judecată, prin aceea că nu poate soluţiona pricina instanţa de judecată la care funcţionează ca judecător, asistent judiciar sau grefier reclamantul, sau aceea pe lângă care funcţionează procurorul, scopul normei juridice nefiind înfrânt prin faptul că foştii procurori sau grefierii ce au funcţionat la parchetul de pe lângă instanţa competentă să judece cauza nu sunt vizaţi de ipoteza normei speciale.
Înalta Curte mai observă că legea de procedură reglementează, prin dispoziţiile art. 140 şi urm. C. proc. civ., instituţia juridică a strămutării ia care părţile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparţialităţii judecătorilor pentru motive legate de calitatea părţilor.
Prin urmare, faţă de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2476/2015. Civil → |
|---|
