ICCJ. Decizia nr. 2478/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2478/2015
Dosar nr. 2924/1/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Restituiri şi Despăgubiri, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul 1981, reprezentând casă şi teren situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 4, înscris în CF nr. XX Cluj, nr. top AA.
Prin sentinţa nr. 8 din 09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins, ca prematur introdusă, acţiunea formulată de reclamant, reţinându-se faptul că formularea unei cereri înaintea termenelor prevăzute la art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 este prematură.
Prin decizia nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinţei nr. 8 din 09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secţia civilă.
Curtea de apel a reţinut că reclamantul se situează sub incidenţa termenelor de soluţionare stabilite de lege, termene care până în prezent nu sunt îndeplinite, Tribunalul Cluj respingând în mod corect acţiunea ca prematură, soluţia fiind una impusă de lege.
Împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs petentul M.A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 iulie 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 01 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 05 octombrie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalităţii căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de chemare în judecată prin care reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Restituiri şi Despăgubiri, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul 1981, reprezentând casă şi teren situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 4, înscris în CF nr. XX Cluj, nr. top AA.
Prin sentinţa nr. 8 din 09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secţia civilă, soluţie confirmată de curtea de apel prin respingerea apelului reclamantului, a respins, ca prematur introdusă, acţiunea formulată de reclamant, reţinându-se faptul că formularea unei cereri înaintea termenelor prevăzute la art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 este prematură.
În conformitate cu dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.
Art. 35 prevede că: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.
Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competenţa curţii de apel.
În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care prevăd că “Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară”.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme de soluţionarea acestor cauze.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
În concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.A. împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.A. împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2477/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2479/2015. Civil → |
|---|
