ICCJ. Decizia nr. 2490/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2490/2015
Dosar nr. 3873/1/2015
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 19785/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 6 decembrie 2012 reclamanta B.E.B. (fostă B.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta L.V., obligarea acesteia să-i plătească suma de 24.500 curo.
Prin sentinţa nr. 2204 din 11 martie 2014 Judecătoria Botoşani a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta L.V. să plătească reclamantei B.E.D. (fostă B.) suma de 24.500 euro reprezentând preţ nerestituit; a obligat-o pe aceeaşi pârâtă să plătească statului suma de 3.816 RON, reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantei B.E.D., sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, prin încheierea din 18 martie 2013.
Prin decizia nr. 223 A din 12 septembrie 2014 Tribunalul Botoşani a admis apelul formulat de pârâta L.V. împotriva sentinţei mai sus menţionate: a schimbat, în parte, sentinţa în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pe pârâta L.V. să plătească reclamantei B.E.D. suma de 40.000 RON; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat intimata B.E.D. să plătească statului suma de 1908 RON, reprezentând scutirea acordată apelantei de Ia plata taxei judiciare de timbru.
Prin decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 Curtea de Apel Suceava a anulai recursul declarat de reclamanta B.E.D., ca insuficient timbrat, împotriva deciziei anterior arătate; a respins recursul declarat de pârâta L.V. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
La data de 24 septembrie 2015 L.V. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 59 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, solicitând desfiinţarea deciziei şi, în rejudecare, admiterea recursului şi respingerea acţiunii promovate de către intimată. Totodată, a solicitat suspendarea executării deciziei.
Contestaţia în anulare a fost înregistrată sub nr. 751/39/2015, primind termen de judecată la data de 12 noiembrie 2015, iar pentru cererea de suspendare a executării deciziei s-a stabilit termen de judecată la data de 7 octombrie 2015.
Pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2015 confestatoarea a depus la dosar recipisa de consemnare şi chitanţa din 06 octombrie 2015 în valoare de 5000 RON, reprezentând cauţiune, precum şi acte medicale ale fiului său, bolnav de leucemie şi un memoriu.
Cererea de suspendare a executării silite nu a fost motivată în fapt şi în drept.
Prin memoriul depus la dosar pentru termenul de judecată, contestatoarea a arătat că se află într-o situaţie disperată, deoarece fiul său este grav bolnav, iar toate sumele de bani pe care le avea au fost cheltuite pentru tratamentul acestuia, aflându-se în imposibilitate de a achita suma de bani stabilită prin hotărârea judecătorească pusă în executare silită.
Prin încheierea de şedinţa din 7 octombrie 2015 Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 319 C. proc. civ. „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător".
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, case extraordinară de atac, de retractare, are posibilitatea de a dispune suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere. Este vorba de o temporizare a executării silite deja începute până la soluţionarea contestaţiei (prin hotărârea dată asupra contestaţiei putând fi anulat sau modificat titlul executoriu). Textul se referă la „executarea hotărârii a cărei anulare se cere", prin urmare, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare silită.
În speţă, hotărârea a cărei anulare se cere prin contestaţia în anulare este decizia nr. 59 din 19 februarie 2015, prin care s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de B.E.D. şi s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de L.V., nefiind stabilite obligaţii susceptibile de a fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., patenta L.V., arătând că aceasta este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor în materie.
În susţinerea recursului recurenta-petentă arată că în mod greşit Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare a executării motivat de faptul că prin aceasta nu se impune executarea unei obligaţii în sarcina contestatoarei.
Curtea de Apel Suceava a apreciat în mod greşit că prin cererea de suspendare a executării petenta s-a referit la decizia obiect al contestaţiei în anulare, întrucât aceasta s-a referit la decizia Tribunalului Botoşani atacată cu recurs.
Curtea de Apel Suceava a fost învestită cu recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei nr. 223 din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoşani şi, ca atare, motivele contestaţiei în anulare vizează reluarea judecăţii recursului pentru motivele precizate în contestaţia în anulare.
Punerea în executare a acestei hotărâri creează petentei grave prejudicii, astfel cum s-a arătat în memoriul depus la dosarul cauzei şi înscrisurile ataşate în probaţiune, sens în care cererea de suspendare se referă la această hotărâre şi nu la cea a Curţii de Apel Suceava.
Recursul este nefondat, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 3191 C. proc. civ. „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător".
Hotărârea ce poate constitui obiect al cererii de suspendare a executării potrivii textului legal anterior citat este exclusiv hotărârea a cărei anulare se cere prin intermediul căii extraordinare de atac, în speţă, decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 19785/193/2012.
Prin motivele de recurs însă, petenta precizează că soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de judecată s-a raportat, în mod greşit, la o altă decizie decât cea referitor la care s-a solicitat suspendarea executării.
În acest sens. recurenta-petentă arată că „instanţa în mod greşit a apreciat că prin cererea de suspendare a executării deciziei atacate ne-am referit la decizia Curţii de Apel Suceava care face obiectul contestaţiei în anulare când în realitate (...) ne-am referit cu prioritate şi fără echivoc la decizia Tribunalului Botoşani pe care am atacat-o cu recurs" şi că „(...) punerea în executare a acestei hotărâri de către partea intimată ne creează grave prejudicii aşa cum am precizat prin memoriul ataşat la dosar şi dovedit şi cu acte”.
Rezultă că nemulţumirea petentei constă în pretinsa confuzie pe care instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării o face cu privire la obiectul unei atare solicitări, nefiind vorba despre decizia Curţii de Apel Suceava atacată cu contestaţie în anulare, ci despre decizia nr. 223/A din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoşani.
Aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile art. 3191 C. proc. civ. reglementează posibilitatea suspendării executării deciziei a cărei anulare se cere pe calea contestaţiei în anulare, în speţă, decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, iar nu a altor hotărâri, respectiv, decizia nr. 223/A din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoşani, aşa cum precizează recurenta-petentă.
În procedura contestaţiei în anulare nu se poate solicita suspendarea executării unor hotărâri pronunţate anterior celei care face obiectul căii extraordinare de atac, în litigiul de fond finalizat prin această hotărâre, ci exclusiv referitor la hotărârea atacată cu contestaţie în anulare.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.V. împotriva încheierii din 7 octombrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2489/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2499/2015. Civil → |
|---|
