ICCJ. Decizia nr. 2479/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2479/2015
Dosar nr. 3514/120/2014/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 3514/120 din 30 iulie 2014, reclamanta T.V. a chemat-o în judecată pe pârâta Direcţia de Asistenţă Socială Dâmboviţa pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se soluţioneze refuzul acesteia de a-i acorda plata ajutorului social din luna iunie 2014.
Prin sentinţa nr. 1366 din 13 noiembrie 2014 a Tribunalului Dâmboviţa s-a luat act de cererea reclamantei T.V. de renunţare la judecată.
Prin decizia nr. 364 din 02 aprilie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.
Prin decizia nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anularea deciziei civile nr. 364 din 02 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 3514/120/2014, formulată de contestatoarea T.V.
În motivarea deciziei s-a arătat faptul că, deşi contestatoarea a susţinut că a formulat contestaţia în anulare pentru că nu i se recunoaşte dreptul la recurs, referindu-se la completul de judecată care a reţinut că cererea de renunţare la judecată formulată la data de 29 august 2014 are valoarea unui act juridic unilateral, adică nu mai poate fi desfiinţat, iar judecata nu mai poate fi continuată, curtea de apel a reţinut că această susţinere este nefondată, întrucât instanţa de recurs a analizat cererea de recurs având în vedere şi cererea formulată de contestatoare la instanţa de fond la data de 29 august 2014, prin care a învederat că renunţă la judecata cererii.
De asemenea, curtea de apel a reţinut că este nefondată şi susţinerea contestatoarei potrivit căreia completul de judecată nu a avut în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ., întrucât în cauză a fost analizat recursul şi s-a pronunţat o decizie.
În fine, curtea de apel a reţinut că motivele invocate de către contestatoare nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs petenta T.V., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07 august 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 24 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 05 octombrie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Recurenta T.V. a depus punct de vedere asupra raportului, prin care arată faptul că recursul este admisibil.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalităţii căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Decizia nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, a fost pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare - decizia civilă nr. 364 din 02 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 3514/120/2014, este o hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”.
Prin urmare, decizia nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac întrucât este o hotărâre definitivă.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia atacată cu contestaţie în anulare nu este susceptibilă de recurs.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta T.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta T.V. împotriva deciziei nr. 533 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2486/2015. Civil → |
|---|
