ICCJ. Decizia nr. 2489/2015. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2489/2015
Dosar nr. 2559/1/2014/a1
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 2559/1/2014/a1 la data de 25 noiembrie 2014, petentul Ţ.C.A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a acestei instanţe în sensul pronunţării şi asupra căii de atac declarate împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2014, asupra căreia petentul susţine că instanţa de recurs a omis a se pronunţa.
Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceiei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
În cauză, petentul susţine că prin decizia nr. 2908 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosar nr. 2559/1/2014, instanţa de recurs a omis a se pronunţa asupra apelului declarat de acesta împotriva încheierii de şedinţă din 3 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lII-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin decizia mai sus-menţionată a fost soluţionat recursul petentului, în calitate de reclamant, împotriva deciziei nr. 111/A din 03 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Cu acest prilej, Înalta Curte a verificat încheierea din 3 aprilie 2014 despre care petentul susţine, prin prezenta cerere, că nu a fost analizată, constatând că reprezintă, în realitate, practicarea deciziei nr. 111/A din 03 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, care face corp comun cu decizia supusă recursului, sens în care beneficiază de un regim juridic identic, neputând fi atacată separat, cu o cale de atac distinctă. În acest sens nu se poate reţine că instanţa a omis a se pronunţa asupra susţinerilor petentului, în condiţiile în care calea de atac împotriva deciziei a fost respinsă ca tardiv declarată.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare dispozitiv, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul Ţ.C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 2486/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2490/2015. Civil → |
---|