ICCJ. Decizia nr. 2600/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2600 /20 15
Dosar nr. 3916/1/2015
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2015
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 2094/98/2014, s-a respins apelul promovat de reclamantul Ş.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 135 din 28 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Ş.I.Ş. invocând practica neunitară, cerere ce a fost înregistrată la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 octombrie 2015.
La termenul de judecată de la 19 noiembrie 2015, instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia de tardivitate, în principal, şi în subsidiar, pe excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte, o va respinge pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire se constată ca fiind tardiv formulată.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea revizuită, respectiv, decizia nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată la 19 iunie 2015.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Conform dispoziţiilor art. 157 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, hotărârile curţilor de apei, pronunţate în jurisdicţia asigurărilor sociale sunt definitive şi irevocabile.
Se constată, că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, a fost soluţionat apelul declarat de reclamantul Ş.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 135 din 28 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, hotărâre prin care s-a respins acţiunea reclamantului având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie.
În cauza dedusă judecăţii, cererea de revizuire, înregistrată la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 28 octombrie 2015, este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunţării sale, respectiv, de la 19 iunie 2015.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, termenul de o lună, pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, s-a împlinit la 19 iulie 2015, considerent pentru care cererea de revizuire depusă la 28 octombrie 2015 va fi respinsă ca tardivă.
De altfel, se constată că cererea de revizuire este şi inadmisibilă, pentru cele ce succed;
În cuprinsul cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când există hotărâri definitive potrivnice), revizuentul a arătat că decizia nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este contrară hotărârilor obţinute în acţiuni similare, de colegii săi de serviciu, care deşi au avut acelaşi obiect de judecată soluţiile acestora au fost favorabile.
Acest motiv de revizuire invocat de revizuent sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât, fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din această situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi, concomitent, anularea ultimei hotărâri.
Rezultă din această dispoziţie legală, că una din condiţiile esenţiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca hotărârile aşa-zis potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite, între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceiaşi cauză.
Se constată, că pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unor litigii cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, conform textului de lege invocat.
Din susţinerile revizuentului, se constată că a fost invocată situaţia unor cauze similare, în care au fost pronunţate soluţii potrivnice cu cea din decizia atacată, invocând de fapt, practica neunitară în materie.
Or, aceste susţineri nu pot fi încadrate în motivul de revizuire invocat şi prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, cererea de revizuire formulată de Ş.I.Ş. împotriva deciziei nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 2094/98/2014, în raport de dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ş.I.Ş. împotriva deciziei nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 2094/98/2014.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2594/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2607/2015. Civil → |
|---|
