ICCJ. Decizia nr. 2609/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2609/2015
Dosar nr. 2819/99/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 noiembrie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1645 din 24 februarie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VllI-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa judecării cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi cele ale deciziei nr. 1/2013, pronunţate în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fac referire la dreptul organizaţiilor sindicale de a apăra în justiţie interesele membrilor lor derivând din legislaţia muncii şi că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevede că în exercitarea atribuţiilor de la alin. (1) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă. A mai reţinut că în cauză nu este vorba de dreptul muncii, ci de asigurări sociale, că dispoziţiile legale menţionate nu sunt incidente, întrucât Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilitate are exclusiv calitate de mandatar, respectiv de reprezentant convenţional al membrilor de sindicat, iar competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamanţilor şi nu de sediul sindicatului
În raport de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar - de pensii publice, întrucât reclamantul domiciliază în judeţul laşi, Tribunaluiui Iaşi îi revine competenţa de soluţionare a cererii, aceasta fiind Instanţa în a cărei rază de jurisdicţie domiciliază reclamantul.
Prin sentinţa civilă nr. 1926 din 23 septembrie 2015, Tribunalul Iaşi a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei, Tribunalului Bucureşti, şi a dispus înaintarea cauzei, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut, în esenţă, dat fiind că prin art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, se prevede expres calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale, în calitate de reclamante, în acele litigii în care acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se va ţine seama de sediul sindicatului, întrucât această interpretare asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
În speţă, nu se poate reţine că are legitimare procesuală activă Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, întrucât dreptul material ce face obiectul cererii de chemare în judecată aparţine pensionarului, iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), şi anume în cele prin care apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, din statutele funcţionarilor publici, din contractele colective de muncă şi din contractele individuale de muncă, pe de o parte, iar pe de altă parte, se constată că sindicatul a acţionat în calitate de mandatar în favoarea titularului dreptului de pensie, sediul acestuia neprezentând relevanţă pentru determinarea competenţei de soluţionare a litigiului.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, în a cărui rază teritorială se afla domiciliul reclamantului.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2608/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2610/2015. Civil → |
|---|
