ICCJ. Decizia nr. 2610/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2610/2015
Dosar nr. 4643/196/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 noiembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2015 sub nr. 4643/196/2015, pe rolul Judecătoriei Brăila, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.O.Ş. majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 6621 din 13 noiembrie 2013 a Judecătoriei Brăila şi stabilirea domiciliului minorului G.A.Ş. la reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 8 iunie 2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii principale şi stabilirea domiciliului minorului la tată cu obligarea reclamantei la piaţa pensiei de întreţinere în cuantum de 150 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 5837 din 28 iulie 2015, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, faţă de înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat că domiciliul pârâtului este în Craiova, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
La rândul său, Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 11481 din 1 octombrie 2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brăila. În temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul de competenţă şi a suspendat din oficiu judecarea cauzei, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia este competentă instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Având în vedere că minorul locuieşte împreună cu bunicii materni în municipiul Brăila, aspect necontestat de pârât, s-a apreciat că Judecătoria Brăila este instanţa competentă teritorial să judece cauza.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, pentru considerentele care succed;
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...), iar potrivit art. 107 C. proc. civ.. „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Art. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că ,,în cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar, la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ" .
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
În speţă, acţiunea formulată de reclamanta - pârâtă are ca obiect stabilirea domiciliului minorului şi plata pensiei de întreţinere rezultat din convieţuirea cu pârâtul - reclamant şi a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 23 aprilie 2015.
Astfel, situaţiei juridice invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinieşti şi obligaţiei de întreţinere, îi sunt incidente atât dispoziţiile C. civ., cât şi cele ale C. proc. civ.
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, în alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Având în vedere că minorul locuieşte cu bunicii materni, în Brăila, str. C., nr. 10, şi că Judecătoria Brăila este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul cu privire Ia care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentului demers judiciar, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2609/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2611/2015. Civil → |
|---|
