ICCJ. Decizia nr. 2608/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2608/2015
Dosar nr. 1474/216/2015
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 19 noiembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
La data de 7 iulie 2015, s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc P.F.A., debitori fiind Cabinetul Individual de Avocatură G.O.R. şi G.O.R., prin care se solicită încuviinţarea urmăririi silite imobiliare asupra bunurilor imobile: teren extravilan de 2,113 m.p. situat în Curtea de Argeş, strada E., zona B şi teren extravilan tip păduri peste 20 de ani în suprafaţă de 10.000 m.p. situat în Curtea de Argeş, zona B, nr. 1, ce aparţin debitorului urmărit G.O.R.
Prin sentinţa civilă nr. 709 din 14 iulie 2015, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reţinând că această instanţă este cea care prin încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2362/216/2014, a încuviinţat executarea silită prin toate formele de executare.
Prin sentinţa civilă nr. 709 din 14 iulie 2015, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă, pe calea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca s-a solicitat încuviinţarea executării silite doar prin urmărire imobiliară, asupra unui imobil situat în Curtea de Argeş, astfel că, în materia urmăririi silite imobiliare, la data 31 iulie 2014, C. proc. civ. cuprindea dispoziţii derogatorii, nemodificate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, prevăzute în art. 819 C. proc. civ. care instituie o normă de competenţă exclusivă a instanţei judecătoreşti de la locul situării imobilului, dispoziţie legală cu caracter special şi de excepţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
În cauză, prin cererea formulată, de Biroul Executorului Judecătoresc P.F.A., s-a solicitat încuviinţarea urmăririi silite imobiliare asupra bunurilor imobile: teren extravilan de 2.111 m.p. situat în Curtea de Argeş, strada E., zona B şi teren extravilan tip păduri peste 20 de ani în suprafaţă de 10.000 m.p. situat în Curtea de Argeş, zona B, nr. 1, ce aparţin debitorului urmărit G.O.R.
Prin urmare, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată în cauză cade sub incidenţa procedurii reglementată de dispoziţiile înscrise în Secţiunea a 2-a din Capitolul II Urmărirea imobiliară a Titlului II Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului, intitulată „încuviinţarea urmăririi silite" din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv art. 818 - 825. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 819 alin. (1) din acelaşi act normativ, după înregistrarea cererii de executare silită, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite.
Reiese deci, sub aspectul determinării instanţei de executare că dispoziţiile art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin. (1) din acelaşi act normativ, stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviinţarea executării silite doar instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competenţe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare şi, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanţa de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligaţia de a solicita încuviinţarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripţia căreia se află imobilul urmărit.
Cum în speţă executarea silita se solicită a fi efectuată asupra bunurilor imobile deţinute de debitorii Cabinetul Individual de Avocatură G.O.R. şi G.O.R., care se află în oraşul Curtea de Argeş, rezultă că instanţa de executare nu poate fi decât Judecătoria Curtea de Argeş, în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilele supuse executării silite.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat Ia art. 819 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2607/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2609/2015. Civil → |
|---|
