ICCJ. Decizia nr. 2612/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2612/2015
Dosar nr. 10885/212/2013
Şedinţa din camera de filtru de Ia 19 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 10885/212/2013, petenţii V.I. şi V.V. au formulat plângere împotriva încheierii nr. 21882 din 20 martie 2013 şi a încheierii nr. 15111 din 27 februarie 2013, pronunţate de O.C.P.I. Constanţa - B.C.P.L Constanţa în dosarele cu acelaşi număr, solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea acestora şi intabuiarea dreptului de proprietate asupra clădirii situate în Constanţa, str. D.M. nr. 28, cu regim de înălţime S+P+1E+M şi spaţiu comercial.
În drept, petenţii au invocat dispoziţiile art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 15382 din 12 decembrie 2013 Judecătoria Constanţa a respins plângerea, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 650 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Constanţa, secţia l civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii V.I. şi V.V. împotriva sentinţei civile nr. 15382 din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Constanţa, decizie definitivă.
Prin decizia civilă nr. 60C din 18 martie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 650 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în favoarea instanţei supreme.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 iulie 2015 şi repartizat aleatoriu completului CF 11.
Prin rezoluţia din 07 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
La data de 21 septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar Completul de filtru nr. 11, la data de 24 septembrie 2015, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosarul de recurs.
Părţile nu au depus niciun punct de vedere asupra raportului întocmit.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 19 noiembrie 2015, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - î), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Acţiunea introductivă formulată de reclamanţi este întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată şi are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Potrivit art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996; „Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel".
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 650 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai cailor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către reclamanţii V.I. şi V.V. împotriva deciziei civile nr. 650 din 30 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10885/212/2013 al Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2613/2015. Civil → |
|---|
