ICCJ. Decizia nr. 2613/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2613/2015
Dosar nr. 586/207/2014
Şedinţa din camera de filtru de Ia 19 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Obiectul acţiunii (introdusă la data de 19 februarie 2014) cu care reclamantul B.G. a învestit instanţa de judecată îl constituie constatarea încălcării drepturilor nepatrimoniaie referitoare la imagine, onoare, demnitate şi viaţă privată, ca urmare a afirmaţiilor făcute de pârâtul A.I. într-un ziar local, precum şi obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale, în cuantum de 500.000 euro.
Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 25 din 22 ianuarie 2015, a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pe pârâtul A.I. la plata sumei de 3.000 euro către reclamant, cu titlu de daune morale şi la 100 RON cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că s-au constatat atingeri aduse onoarei şi demnităţii reclamantului şi a fost afectat dreptul său la imagine, fiind întrunite dispoziţiile legale ale răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 2072 din 23 aprilie 2015 a admis apelul declarat de pârâtul A.I. şi a schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată, şi a obligat pe reclamant la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantul-pârât. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că pârâtul nu poate răspunde pentru articolele apărute în presă ca fiind scrise de alte persoane, iar afirmaţiile pârâtului nu depăşesc elementele unei simple judecăţi de valoare în legătură cu activitatea desfăşurată de reclamant, care este o persoană publică cu activitate politică. S-a mai reţinut că reclamantul nu a probat existenţa prejudiciului şi a raportului de cauzalitate, concluzionându-se că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Prin încheierea camerei de consiliu din 27 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 2072 din 23 aprilie 2015 a aceleiaşi instanţe, în sensul că a obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ., recurentul exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul în care au fost reapreciate probele de către instanţa de apel, care nu a reţinut că, la data apariţiei ziarelor pârâtul nu avea nicio funcţie publică sau politică şi de faptul că greşit s-a reţinut că acesta nu a putut să dovedească existenţa prejudiciului şi nici raportul de cauzalitate. A solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul acordării unor daune morale mai mari decât cele cuprinse în soluţia primei instanţe sau casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 iunie 2015 şi repartizat Completului filtru nr. 11.
Prin rezoluţia completului din 17 iunie 2015, cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât A.I., cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.
La data de 17 iulie 2015, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca vădit nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-reclamant, care a formulat răspuns la întâmpinare la data de 03 august 2015.
La data de 17 septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul întocmit, s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, în raport de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. pretenţiile reclamantului fiind peste 1.000.000 RON, însă, completul de judecată urmează să se pronunţe, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de către pârât prin întâmpinare, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 493 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de comunicare aflate Ia dosar recurs, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 19 noiembrie 2015, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată de către intimat, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să anuleze recursul pentru următoarele considerente:
Conform art. 486 alin. (1) lit. a), d) şi e) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii prevăzută de alin. (3) al aceluiaşi articol, numele, prenumele, domiciliul profesional, semnătura şi împuternicirea avocatului recurentului, precum şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Înalta Curte constată că, din memoriul de recurs înregistrat la data de 16 iunie 2015, depus în termenul legal prevăzut de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Astfel, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.
Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată şi care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.
Or, în speţă, recurentul a indicat dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., fără a indica vreun motiv de nelegalitate, iar criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii rectirate şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziţii speciale, imperative şi de strică interpretare.
Astfel cum deja s-a arătat, recurentul, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţineri referitoare la aspecte care privesc suspiciunile sale cu privire la pretinsa lipsă de imparţialitate a instanţei, acesta exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul în care au fost reapreciate probele de către instanţa de apel, care nu ar fi reţinut că, la data apariţiei ziarelor, pârâtul nu avea nicio funcţie publică sau politică şi de faptul că, greşit, s-ar fi reţinut că acesta nu a putut să dovedească existenţa prejudiciului, şi nici raportul de cauzalitate. Însă, aceste critici nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică.
Faţă de cele anterior expuse, în baza art. 493 alin. (5) rap. la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va anula recursul declarat de reclamantul B.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de către reclamantul B.G. împotriva deciziei civile nr. 2072 din 23 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 586/207/2014 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2612/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2614/2015. Civil → |
|---|
