ICCJ. Decizia nr. 2672/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2672/2015
Dosar nr. 6283/303/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 6 martie 2015, contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 192 şi urm. şi art. 711, 713 şi urm. C. proc. civ., suspendarea executării silite până la data soluţionării definitive a contestaţiei la executare, precum şi anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi B.Ş.C. şi D.N. în dosarul execuţional nr. 1289/2014.
Prin sentinţa nr. 3951 din 26 mai 2015, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Argeş şi a dispus trimiterea dosarului instanţei competente, de îndată.
A reţinut, în esenţă, pornind de la prevederile art. 152 şi art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, raportat la domiciliul intimatului P.V. şi la faptul că titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 2473/2012 pronunţată de Tribunalul Argeş şi faţă de criticile formulate, care privesc modalitatea de calcul a pensiei, că acestea se circumscriu unei contestaţii la titlu de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Prin sentinţa nr. 1872 din 29 septembrie 2015, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, drept pentru care a suspendat judecata cauzei. A înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
La data de 29 septembrie 2015, tribunalul a dispus disjungerea contestaţiei la titlu de contestaţia la executare, iar cu privire la judecata celei din urmă a invocat excepţia necompetenţei materiale.
Având în vedere prevederile art. 713 alin. (1) C. proc. civ. şi întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat neconstituţional art. 650 alin. (1) din cod, normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de executare în funcţie de locul situării biroului executorului judecătoresc, s-a constatat că pentru stabilirea instanţei de executare în sensul C. proc. civ., raportarea se face la dispoziţiile de drept comun, respectiv cele cuprinse la art. 107 alin. (1) din cod.
Totodată, s-a reţinut că în cauză nu pot avea aplicabilitate dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât s-ar ajunge ca instanţa de executare să nu mai soluţioneze contestaţiile la executare prin simpla formulare şi a unei contestaţii la titlu.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:
Contestatoarea a sesizat Judecătoria sectorului 6 Bucureşti cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi anularea actelor de executare dispuse în dosarul execuţional nr. 1289/2014.
Contestatoarea şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 711 C. proc. civ., care, în alin. (1) prevede că „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii”.
Textul legal anterior menţionat reprezintă sediul materiei pentru controlul legalităţii executării silite atunci când, pe parcursul derulării acesteia, părţile sau terţii sunt vătămaţi de modalitatea în care s-a realizat o atare procedură, aceştia putând astfel obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.
Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, de scopul pentru care a fost sesizată instanţa (constatarea nulităţii tuturor actelor de executare) şi având în vedere şi faptul că Tribunalul Argeş a disjuns cauza, rezultă că în speţă este vorba de o contestaţie la executare.
Chiar dacă art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010 stabileşte competenţa tribunalului de a soluţiona contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, textul condiţionează ca aceste măsuri să fi fost dispuse „în baza prezentei legi”, or, în speţă, măsurile contestate privesc actele dispuse de către executorul judecătoresc ca urmare a încuviinţării executării silite în temeiul art. 665 C. proc. civ., ceea ce exclude competenţa materială a tribunalului.
Art. 713 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor formulate în temeiul art. 711 din acelaşi cod în favoarea instanţei de executare, iar art. 650 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753/16.10.2014), statuează că instanţa competentă material să soluţioneze contestaţiile la executare este „judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Cum, în speţă, sediul Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale se află în Bucureşti, sector 6, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2671/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2673/2015. Civil → |
|---|
