ICCJ. Decizia nr. 2671/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2671/2015
Dosar nr. 443/102/2015
Şedinţa din cameră de consiliu de la 25 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 24 februarie 2015 sub nr. 443/102/2015 reclamanţii T.I., A.V., N.l., S.F., C.L.M., U.I.C., U.A.S., O.A.C., P.B.A., R.M., O.G., A.P., C.M., H.R., P.I., A.l.A., T.S., C.E.M., M.E.N. nu solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Neamţ, Curtea de Apel Bacău, obligarea acestora la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul iunar, începând cu 01 ianuarie 2011 la zi şi pentru viitor, cu acordarea de daune interese moratorii.
Prin sentinţa nr. 616 din 26 mai 2015 pronunţată în Dosar nr. 443/102/2015 Tribunalul Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, reţinând că potrivit art. 127 alin. (1), (3) noul C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea, dispoziţii ce se aplică inclusiv procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor. Cum din preambulul acţiunii rezultă că reclamanţii au calitatea de judecători şi personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Târgu Neamţ, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile textului legai anterior citat, întrucât prezenta cauză este un litigiu de muncă care este de competenţa tribunalului conform art. 210 din Legea nr. 62/2011. Având în vedere că în căzui conflictelor de muncă reclamanţii au dreptul de opţiune între instanţa locului domiciliului sau a locului de muncă, prin raportare la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 131 alin. (1) noul C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă în soluţionarea pricinii este Tribunalul Neamţ, ca instanţă de la locul de muncă al reclamanţilor (aceştia activând ca judecători şi personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Neamţ).
Prin sentinţa nr. 1651/C din 23 septembrie 2015 pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) noul C. proc. civ. şi că, deşi reclamanţii au calitatea de judecători şi personal auxiliar de specialitate la o altă instanţă (Judecătoria Târgu Neamţ) din raza de competenţă a curţi: de apel în care îşi desfăşoară activitatea, textul de lege nu se opreşte aici ci face referire la "circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate".
Prin urmare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamanţii ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, drept pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.
Cum reclamanţii funcţionează la Judecătoria Târgu Neamţ, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Mureş, ca instanţă la care reclamanţii au introdus cererea.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, pentru argumentele ce succed:
Dispoziţiile art. 127 noul C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speţă şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi deslăşoară activitatea".
Pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apei învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă această instanţă.
Înalta Curte constată însă că în cauză nu este îndeplinită această condiţie, având în vedere că, din relaţiile aflate la dosar, rezultă că reclamanţii nu funcţionează ca judecători şi personal auxiliar în raza teritorială a instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv Tribunalul Mureş, ci în cadrul judecătoriei Târgu Neamţ. Prin urmare, instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde aceştia îşi „desfăşoară efectiv activitatea" potrivit dispoziţiilor art. 127 noul C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Mureş în favoarea Tribunalului Neamţ nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.
Textul legal care justifică însă competenţa de soluţionare a cauzei ca aparţinând Tribunalului Neamţ este reprezentat de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.
Cum reclamanţii au atât domiciliile, cât şi locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Neamţ, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2672/2015. Civil → |
|---|
