ICCJ. Decizia nr. 2673/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2673/2015
Dosar nr. 533/112/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud la data de 27 februarie 2015, N.C., O.R.R., B.L., C.M.S., P.G.C., L.M.E., F.F., O.I., P.R., N.M., I.S.E., L.A.I., S.V., C.V., P.R., N.C.D., Ş.V. şi C.V.D. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava, obligarea pârâţilor să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2012 – 2014, în sumă de şase salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale, precum şi obligarea pârâţilor să acorde fiecărui reclamant voucherele de vacanţă pentru anul 2015 şi, în continuare, pentru fiecare an de activitate.
Prin sentinţa nr. 190/F din 26 mai 2015, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.
A reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 269 alin. (2) C. muncii, care instituie o competenţă teritorială de ordine publică, exclusivă, în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul are fie domiciliul, fie reşedinţa, fie locul de muncă.
Verificând actele dosarului, tribunalul a constatat că reclamanţii nu au domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia sa, având calitatea de grefieri ai Judecătoriei Gura Humorului.
Tribunalul a mai apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se referă doar la situaţia în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea de grefier la instanţa competentă să soluţioneze cererea.
Prin sentinţa nr. 1550 din 21 octombrie 2015, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia. A suspendat judecata acţiunii până la soluţionarea conflictului.
Pornind de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., tribunalul a reţinut că în mod corect, reclamanţii, care au calitatea de grefieri la Judecătoria Gura Humorului, au sesizat Tribunalul Bistriţa Năsăud, având în vedere că atât respectiva judecătorie, cât şi Tribunalul Suceava se află în circumscripţia Curţii de Apel Suceava.
În acest sens, tribunalul a apreciat că sintagma „instanţa la care îşi desfăşoară activitatea” are în vedere nu doar instanţa unde activează în mod efectiv reclamantul, ci toate instanţele, indiferent de gradul lor, care funcţionează în cadrul curţii de apel respective, dat fiind modul de organizare a sistemului judiciar şi competenţa de soluţionare a căilor legale de atac.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) – cazul în speţă - şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”.
Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
Se constată însă că în cauză nu este îndeplinită această condiţie, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanţii nu funcţionează ca grefieri şi personal auxiliar în raza teritorială a instanţei de la care a operat declinarea de competenţă, respectiv Tribunalul Suceava, ci în cadrul unei judecătorii aflate în circumscripţia teritorială a respectivei instanţe (Judecătoria Gura Humorului).
Prin urmare, instanţa de la care a operat declinarea de competenţă nu reprezintă instanţa unde aceştia „îşi desfăşoară efectiv activitatea” potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Suceava în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud nu este aplicabil şi nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.
Pentru toate aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2672/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2674/2015. Civil → |
|---|
