ICCJ. Decizia nr. 270/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 270/2015
Dosar nr. 77782/301/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 27 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 28 noiembrie 2014 sub nr. 77782/30/2014, creditoarea B.C.R. SA a solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor depuse la dosar, în copie conformă cu originalul, reprezentate de contractul de credit din 19 iunie 2006, contractul de ipotecă autentificat din 19 iunie 2009 de B.N.P. - G.G.S., precum şi contractul de fidejusiune din 19 iunie 2009.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 6401 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 19123 din 12 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Pentru a se dezînvesti, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut în esenţă că, în speţă, creditor este SC B.C.R., instituţie care deţine agenţii, filiale şi sucursale pe tot teritoriul României, iar titlul invocat este un contract de credit bancar, încheiat prin sucursala din Bistriţa.
Aşadar, s-a apreciat că, deşi cererea este adresată Judecătoriei sectorului .3, ca instanţa de Ia sediul central ai instituţiei, întrucât sediul creditorului este cel de ia locul emiterii titlului şi contractul de credit este încheiat la Bistriţa, cu un debitor ce are sediul pe raza municipiului Bistriţa, competenţa revine Judecătoriei Bistriţa.
Judecătoria Bistriţa, prin Sentinţa civilă nr. 91/ CC din 07 ianuarie 2015, la rându-i, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi, pe cale de consecinţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractelor indicate în petitul acţiunii, In favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti,
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Bistriţa şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.
Pentru a se desesiza, Judecătoria Bistriţa a constatat că sunt incidente prevederile art. 640 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă astfel cura a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, în sensul că „cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori ai debitorului (…)” în speţă, creditoarea SC B.C.R. SA având sediul pe raza sectorului 3 Bucureşti, acesta fiind sediul principal.
Totodată, Judecătoria Bistriţa a reţinut că este lipsită de relevanţă. Împrejurarea că actele a căror învestire se solicită au fost încheiate la sediul uneia dintre sucursalele creditoarei.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii pentru considerentele ce succed:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 143/4433 din 19 iunie 2006, contractului de ipotecă autentificat din 19 iunie 2009 de B.N.P. - G.G.S. şi contractului de fidejusiune din 19 iunie 2009.
Potrivit art. 640 alin. (2) N.C.P.C. modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.”
Reglementarea mai sus redată cuprinde, în prima teza, o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, Teza finală a textului procedural evocat vizează o altă situaţie - ce nu se regăseşte în speţă - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.
În cazul concret dedus instanţei supreme pentru a stabili, pe cale de regulator, instanţa competentă a soluţiona cererea este de observat că, prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în cuprinsul art. 6401 alin. (2) din cod că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului au competenţa teritorială de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
În această situaţie, operează dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, textul procedural evocat instituind posibilitatea de opţiunea a reclamantului în alegerea instanţei; deoarece, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă, competente.
Această normă de procedură nu a suferit nicio modificare în raport eu dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. de la 1865, iar textul prevăzut de art. 116 din Legea nr. 134/2010 trebuie interpretat în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu,; ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Aşa fiind, cum corect a reţinut Judecătoria Bistriţa, potrivit art. 6401 alin. (2) teza primă din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului (…) ” .
În speţă, raportat la textul de procedură menţionat, creditoarea a avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti - ea instanţă de domiciliu a creditoarei;- şi Judecătoria Bistriţa - ca instanţă de la sediul debitoarei SC A.T. SRL-, cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor fund introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditoarei a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, aşa încât, această din urma instanţă, în mod nelegal, s-a dezînvestit in favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în favoarea căreia va stabili competenta de soluţionarea a cererii, ca urmare a opţiunii creditoarei, care a învestit legal Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în temeiul art. 6401 alin. (2) şi art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, cu o cerere de învestire cu formulă executorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei - formulată de creditoarea B.C.R. SA cu sediul social în B-dul. Regina Elisabeta, Bucureşti, cod unic de înregistrare x, înregistrată la RC cu nr. x şi la Registrul Bancar cu nr. x în contradictoriu cu intimata SC A.T. SRL cu sediul social în municipiul Bistriţa str. Drumul Cetăţii, Jud. Bistriţa-Năsăud în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2015. Civil. Expropriere. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 267/2015. Civil → |
|---|
