ICCJ. Decizia nr. 2737/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2737/2015
Dosar nr. 23521/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 27 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la dala de 08 iulie 2014, reclamantul L.D.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 244598 din 9 aprilie 2014 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii corecte şi la restituirea diferenţelor cuvenite.
2. Hotărârea pronunţată de tribunal
Prin sentinţa nr. 2087 din data de 09 martie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3 . Hotărârea pronunţată de curtea de apel
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 2775 din 21 iulie 2015, cu menţiunea că decizia este definitivă.
4. Cererea de recurs
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 septembrie 2015.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Prin punctul de vedere la raport, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părţilor.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulului
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile curţilor de apel precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive". De asemenea, conform art. 156 din acelaşi act normativ, dispoziţiile referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., prevede că „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia nr. 2775 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poale fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie tăcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul L.D.C. împotriva deciziei nr. 2775 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2735/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2738/2015. Civil → |
|---|
