ICCJ. Decizia nr. 2799/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2799/2015
Dosar nr. 1790/99/2015
Şedinţa din camera de consiliu din 15 decembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 1790/99/2015, reclamanţii J.R., B.C., C.L., B.C., C.L., B.M., U.G.D., G.M., V.M., S.E., A.E.D., R.A., B.C., P.R., F.G.G., A.C.M., C.R., M.C., I.B., B.C.I., P.L., C.I.C., M.C., U.G., C.M., A.D., C.A., C.S., D.R., I.M., A.O., Ş.M.C., S.M., V.D.N., M.N., S.I., U.D.M., A.M., V.H.R., A.M., Ş.S., A.A., P.C., A.A., moştenitoare al defunctei L.C., B.C., N.E.I. şi R.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de apel Suceava, Tribunalul Botoşani şi Ministerul Finanţelor Publice au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
Prin sentinţa nr. 1644 din 01 Iulie 2015, Tribunalul laşi, secţia I civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Botoşani.
Pentru a decide astfel, instanţa Tribunalului Iaşi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Instanţa Tribunalului Iaşi a apreciat că art. 127 C. proc. civ. nu este aplicabil în cauză deoarece, din cuprinsul acţiunii nu reiese că reclamanţii au calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Botoşani ci calitatea personal auxiliar şi conex.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 este necesar să existe o cauză în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe, iar reclamantul din acţiunea dedusă judecăţii, în nume propriu sau în calitate de reprezentant, să fie un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, care să îşi desfăşoare activitatea profesională Ia instanţa competentă să judece cauza, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Aşadar, faţă de prevederile art. 54 coroborat cu art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., care instituie drept, caz de incompatibilitate a judecătorului situaţia în care „există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa", art. 127 C. proc. civ. instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii grefierului, peste care nu se poate trece numai prin voinţa reclamantului unită cu pasivitatea pârâtului; prin urmare, într-o astfel de situaţie, norma de competenţă este de ordine publică, iar nu facultativă, excepţia de necompetentă teritorială putând fi invocată din oficiu de către instanţă în ipoteza în care reclamantul alege să sesizeze instanţa la care are calitatea de grefier.
Pe de altă parte, alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. foloseşte imperativul „va sesiza", în timp ce alin. (2) arată că „poate sesiza"; astfel, legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2).
Tribunalul Iaşi a apreciat, pentru considerentele expuse şi în raport de art. 269 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 că Tribunalul Botoşani este competent să soluţioneze acţiunea reclamanţilor.
Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, astfel învestit, prin încheierea din 19 octombrie 2015, a disjuns judecarea cererii formulate de reclamanţii S.M., M.N., S.l., U.D.M., A.M., V.H.R., A.M., S.S., A.A., P.C., A.A. - în calitate de moştenitor al numitei L.C., B.C., N.E.I. şi R.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei Bucureşti, Curtea de apel Suceava, Tribunalul Botoşani şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, dispunând înregistrarea cererii sub un nou număr de dosar, reţinând ca aceşti reclamanţi nu aveau calitatea de grefier la data de 13 martie 2015 (data formulării acţiunii).
Prin aceeaşi încheiere, Tribunalul a amânat, pronunţarea, Ia data de 26 octombrie 2015, în soluţionarea acţiunii formulată de reclamanţii cu privire s-au administrat probe din care a reieşit că au calitatea de grefieri la Tribunalul Botoşani.
Prin sentinţa nr. 100 din 26 octombrie 2015, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului laşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut următoarele:
Din adresa emisă la 19 octombrie 2015 de Tribunalul Botoşani rezultă că reclamanţii J.R., B.C., C.L., B.C., C.L., B.M., U.G.D., G.M., V.M., S.E., A.E.D., R.A., B.C., P.R., F.G.G., A.C.M., C.R., M.C., I.B., B.C.I., P.L., C.I.C., M.C., U.G., C.M., A.D., C.A., C.S., D.R., I.M., A.O., Ş.M.C. şi V.D.N. au calitatea de prim grefier, grefier şef secţie, grefier şi grefier arhivar în cadrul acestei instanţe.
Din dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. rezultă că grefierii nu pot avea calitatea de reclamant într-o cauză ce ar trebui soluţionată de instanţa în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, acest text de lege stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în sensul că acţiunea poate fi introdusă doar la instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Competenţa este facultativă în sensul că reclamanţii au posibilitatea alegerii unei instanţe competente dintre cele aflate în raza de activitate a curţilor de apel învecinate şi nu că aceştia au la alegere oricare dintre aceste instanţe şi cea în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
Cum, în sensul art. 127 C. proc. civ. reclamanţii din prezenta cauză, grefieri în cadrul Tribunalului Botoşani, au înţeles să învestească Tribunalul Iaşi cu soluţionarea acţiunii privind drepturi ce decurg din desfăşurarea activităţii lor, rezultă că această ultimă instanţă este competentă teritorial exclusiv să soluţioneze acţiunea lor.
Conform art. 132 pct. 2, art. 133 şi art. 134 C. proc. civ., Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Iaşi, competenţa de soluţionare a acţiunii reclamanţilor ce face obiectul Dosarului nr. 1790/99/2015 pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa ia care îşi desfăşoară activitatea”.
Alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. prevede că „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar alin. (3) că „Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de reclamării, norma interzice sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, reclamantului revenindu-i însă alegerea între mai multe alte inslanţe dintre cele indicate de legiuitor.
În ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul are calitatea de are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanţa competentă - chiar dacă este cea la care pârâtul respectiv îşi desfăşoară activitatea, fie vreuna din instanţele arătate de legiuitor.
Atât în prima ipoteză, cât şi în cea de-a doua, atunci când reclamantul nu se adresează instanţei competente, intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, deoarece instanţa sesizată nu soluţionează, în mod obişnuit, cererea cu care este învestită.
Referitor la norma de competenţă statuată de art. 127 C. proc. civ. în aplicarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă în cauză se reţin următoarele:
Noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate instanţele din raza unei curţi de apel şi ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita suspiciunile de lipsă de imparţialitate ale judecătorilor, procurorilor, asistenţilor judiciari sau grefierilor, care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare (şi Ia care fac referire şi dispoziţiile art. 140 noul C. proc. civ.), concluzie care rezidă din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a putea invoca aceste dispoziţii legale şi pentru a sesiza o altă instanţă este suficient ca, la data promovării cererii, reclamanţii să fie judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a instanţei competente să soluţioneze cauza.
În speţă, din adresa emisă la 19 octombrie 2015 de Tribunalul Botoşani rezultă că reclamanţii J.R., B.C., C.L., B.C., C.L., B.M., U.G.D., G.M., V.M., S.E., A.E.D., R.A., B.C., P.R., F.G.G., A.C.M., C.R., M.C., I.B., B.C.I., P.L., C.I.C., M.C., U.G., C.M., A.D., C.A., C.S., D.R., I.M., A.O., Ş.M.C. şi V.D.N. au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Botoşani.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, operează prorogarea legală a competenţei teritoriale statuată prin art. 127 C. proc. civ., astfel că instanţa competentă să soluţioneze raportul juridic dedus judecăţii de către reclamanţii care au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Botoşani este Tribunalul laşi, instanţa iniţial sesizată.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2798/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2800/2015. Civil → |
|---|
