ICCJ. Decizia nr. 316/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CÎVILĂ
Decizia nr. 316/2015
Dosar nr. 9550/99/2011
Şedinţa publică de la 3 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 385/2013 din 26 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul laşi, secţia a ll-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol.
A fost admisă acţiunea formulata de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâţii SC A.A.S.A.R. SA şi SC A.A.S.A.R. SA Sucursala laşi.
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 318.853 RON, reprezentând despăgubiri civile, suma actualizată conform ratei inflaţiei, de la data de 20 ianuarie 2010 şi dobânzile aferente calculate de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective.
Au fost obligaţi pârâţii să achite reclamantului suma de 9.434 RON, din care suma de 2.000 RON reprezintă onorariul de avocat din oficiu şi sumele de 3.006 RON şi respectiv 4.428 RON onorariile experţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în urma unui incendiu, cele 2 corpuri de clădiri C1 şi C2 ale casei de vacanţă aparţinând reclamantului, situate în P., judeţul Neamţ, asigurate de SC A.A.S.A.R. SA, au ars, că din cauza degradării avansate a fundaţiei nu mai există posibilitatea refolosirii acesteia şi implicit nu se poate reconstrui imobilul folosindu-se această fundaţie, valoarea de deviz exclusiv a fundaţiei cabanei turistice, corp principal amenajat fiind de 27.216,09 RON, respectiv suma de 6.000,02 euro.
A avut în vedere instanţa de fond că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea totală a bunurilor evaluate la preţ de cost de achiziţie, după scăderea uzurii avute înainte de producerea evenimentului, este de 83.454 RON, că dauna a fost constatată prin procesul-verbal din 22 ianuarie 2010 şi că urmare a cererii în despăgubire, pârâta l-a despăgubit pe reclamant cu suma de 351.147 RON, din suma totală de 670.000 RON.
Cererea de repunere a cauzei pe rol a fost respinsă, considerându-se că nu este vreun motiv temeinic de repunere a cauzei pe rol, după închiderea dezbaterilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC A.A.S.A.R. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de apel se arată că instanţa de fond a admis cererea reclamantului prin insuficienta coroborare a probatorilor administrate şi o aplicare greşită a legii, susţinându-se că sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu este motivată, în înţelesul legii.
Curtea de Apel laşi, secţia civilă, prin decizia nr. 135 din 11 noiembrie 2013, a respins apelul pârâtei ca nefondat şi a obligat apelanta să plătească intimatului D.V. suma de 3.000 RON cheltuieli cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, că prima instanţă a motivat sentinţa, acest aspect neputând oricum atrage anularea hotărârii, în calea devolutivă a apelului Curtea putând completa considerentele de la fond şi răspunde tuturor argumentelor pârâtei.
Curtea a constatat că lămuririle pe care apelanta Ie-a solicitat experţilor erau nepertinente şi că în cuprinsul expertizei de evaluare au fost avute în vedere preţurile de achiziţie şi gradul de uzură prezumat.
Curtea a apreciat că nu este întemeiată critica privind neclaritatea soluţiei vizând valoarea de despăgubire, tribunalul neacordând o despăgubire mai mare decât suma asigurată, de 20.000 euro.
În ce priveşte constatările din expertiza în construcţii, instanţa de apel a reţinut că nu există un element de subevaluare, care să atragă diminuarea proporţională a despăgubirii, acest aspect nefiind invocat la fond şi neputând fi pus pentru întâia dată în discuţie în calea de atac.
A mai avut în vedere instanţa de control judiciar că şi cumulul dobânzii cu actualizarea s-a realizat corect, având în vedere temeiul juridic diferit al celor două, temeiul legal al actualizării fiind reprezentat de principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 C. civ., riscul devalorizării leului fiind astfel plasat în sarcina debitorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.A.S.A.R. SA, prin Sucursala Iaşi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei nr. 385 a Tribunalului laşi şi respingerea acţiunii.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aducând în susţinere următoarea argumentaţie.
Referindu-se la apărările privind valoarea totală a despăgubirii formulate prin întâmpinare, recurenta-pârâtă arată că instanţa de fond nu a precizat motivele pentru care apărările sale au fost înlăturate, instanţa limitându-se doar la a menţiona parţial concluzii ale raportului de expertiză şi a preciza că cererea este întemeiată. Având în vedere faptul că au fost respinse obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, recurenta-pârâtă consideră că era imperios necesar a se argumenta, în primul rând, motivele pentru care obiecţiunile au fost respinse şi, în al doilea rând, raţiunea în baza căreia apărările au fost înlăturate, cu raportare la părerea experţilor exprimată în raportul de expertiză.
Precizează recurenta că instanţa de apel s-a limitat în a menţiona faptul că hotărârea este motivată, însă nu a complinit lipsurile sentinţei şi nu a explicat raţiunea pentru care acţiunea a fost admisă doar în temeiul concluziilor raportului de expertiză şi motivul pentru care suma acordată cu titlu de despăgubire de către recurentă, pe cale amiabilă, a fost insuficientă, raportat la modalitatea de calcul aplicată.
Intimatul-reclamant D.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate invocat, prin raportare la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Instanţa de apel a analizat criticile formulate de apelanta-pârâtă care vizau caracterul lapidar al hotărârii instanţei de fond motivat de faptul că în cuprinsul acesteia nu se regăsesc decât cu titlu enunţiativ apărările formulate de pârâtă în cadrul întâmpinării, reţinând că hotărârea apelată este motivată sub aspectul semnalat, fiind pronunţată în temeiul unei situaţii de fapt corect stabilite şi cu aplicarea judicioasă a dispoziţiilor legale relevante.
Situaţia de fapt proprie cauzei a fost cea relevată de materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa fiind suverană în a aprecia asupra pertinenţei probelor din perspectiva utilităţii acestora în dezlegarea pricinii.
Aşadar, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea instanţei de apel este motivată, aceasta răspunzând argumentat criticilor formulate de apelanta-pârâtă.
Respingerea de către instanţă a obiecţiunilor formulate de recurenta-pârâtă în apărarea sa, la raportul de expertiză au fost supuse examinării instanţei în contextul larg al administrării probatoriului din perspectiva concludentei sale în cauză.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma motivelor de nelegalitate, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A.A.S.A.R. SA, prin Sucursala Iaşi împotriva deciziei nr. 135 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 3 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 317/2015. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
