ICCJ. Decizia nr. 1927/2015. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1927 /2015
Dosar nr. 35513/3/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 29 septembrie 2015
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sub nr. 103 din 22 martie 2013, reclamanta SC FORTERRA INTERNAŢIONAL SRL a solicitat obligarea pârâţilor MIHAI CĂTĂLIN ION şi MIHAI LILIANA la plata echivalentului în lei al sumelor de 899 euro, preţ servicii prestate conform convenţiei nr. N 4027 din 27 august 2011 şi 725 euro penalităţi aferente de 0,50 % pentru fiecare zi de întârziere, precum şi a cheltuielilor arbitrale.
Prin sentinţa arbitrala nr. 135 din 16 iulie 2013 pronunţată în dosarul arbitrai nr. 61/2013, Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea arbitrala formulată de reclamanta SC FORTERRA INTERNAŢIONAL SRL, fiind obligat pârâtul Mihai Cătălin Ion la plata către SC FORTERRA INTERNAŢIONAL SRL a echivalentului în lei a sumelor de 899 euro preţ servicii intermediere şi 725 euro penalităţi de întârziere aferente, precum şi 3.551,46 lei cheltuieli arbitrale.
3. împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare
reclamantul Mihai Cătălin Ion, iar prin sentinţa civilă nr. 1167 din
î
13.03.2014 Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a Civilă la data de 7.04.2014 sub acelaşi nr. 35513/3/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 1.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION împotriva sentinţei arbitrale nr. 135 din 16.07.2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în contradictoriu cu pârâta SC FORTERRA INTERNAŢIONAL SRL.
Reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
În argumentarea acestui motiv a arătat că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită asupra temeiniciei motivelor de nulitate invocate prin cererea sa, a evocat cele reţinute de curtea de apel cu privire la convenţia de prestări servicii ce face obiectul litigiului şi a subliniat că sunt irelevante susţinerile instanţei conform cărora valorificarea probatoriului şi a contractului sunt chestiuni ce ţin de aprecierea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi implicit de temeinicia pretenţiilor formulate, atât timp cât ele au fost date cu încălcarea dispoziţiilor legale.
6. înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) Cod procedură civilă, a
procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a
recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 iunie 2015 a fost analizat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 11 iunie 2015.
Deşi li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă, părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.
7. înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea
timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele
judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de
chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I Cod procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) Cod procedură civilă, la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În speţă, recurentului i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 235 lei, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (filele 16-18).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, până la termenul de judecată stabilit la data de 29.09.2015 şi că, în cauză, nu operează nicio scutire legală de la obligaţia timbrării, înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate, în temeiul art. 493 pct. 5 Cod procedură civilă, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION împotriva sentinţei civile nr. 62 din 01 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2097/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1474/2015. Civil → |
|---|
