ICCJ. Decizia nr. 385/2015. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 385/2015
Dosar nr. 3287/196/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2015
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin contestaţia la executare împotriva actelor de executare efectuate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă , contestatoarea Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. a solicitat în principal anularea actelor şi formelor de executare silită din dosarul de executare al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului , prin care au fost poprite contur i le societ ăţ ii , pentru suma de 78 . 824 , 38 RON şi , în subs idiar , să se constate scutirea de la plata privind sumele preluate pentru încasare de c ă tre Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului reprezentând contribuţia datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate .
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 67 din 21 iunie 2013 a respins excepţia tardivităţii invocată de intimată ca nefondată. A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă B. şi au fost anulate toate actele de executare efectuate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în temeiul Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013.
În argumentarea acestei sentinţe instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia tardivităţii este nefondată, întrucât înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei contestatoare aflate la terţul poprit Banca R. SA - Sucursala Brăila în temeiul Ordinului AAAS nr. 5 din 30 ianuarie 2013, a fost adusă la cunoştinţa acesteia în data de 21 februarie 2013, în timp ce contestaţia la executare a fost înregistrată la judecătorie în data de 26 februarie 2012, înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
În ce priveşte contestaţia la executare, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile cerute de art. 399 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., aceasta fiind întemeiată.
Prin Ordinul nr. 5 din 30 ianuarie 2013, semnat de vicepreşedintele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului , s-a ordonat înfiinţarea popririi asupra oricăror sume existente în conturile de orice natură deschise la institutiile de credit de către debitorii identificaţi în lista anexă până la concurenţa sumelor precizate.
S-a constatat că în temeiul ordinului mentionat, comunicat sub nr. 22841 din 11 februarie 2013, la terţul poprit Banca R. SA - Sucursala Brăila s-a înfiinţat asupra contului contestatoarei o poprire în valoare de 78.824,38 RON.
În baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării acestora la Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, au fost preluate mai multe creanţe fiscale ale Staţiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. (contestatoarea), respectiv prin Protocolul din 03 martie 2004, creanţa de 95.137,15 RON de la CAS Brăila.
Această creanţă reprezenta obligaţii restante la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate la data de 30 iunie 2003, plus dobânzile şi penalitățile calculate până la 31 decembrie 2003.
Întrucât debitoarea contestatoare nu a efectuat nicio plată în contul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului , s-a procedat la poprirea conturilor societăţii, mai întâi prin Ordinul nr. 278 din 18 februarie 2005 şi mai apoi, în temeiul Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013 în speţă.
S-a reţinut că Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. este reorganizată în prezent ca instituţie de drept public, în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I. Siseşti în conformitate cu H.G. nr. 1460/2006.
Referitor la creanţa preluată de intimată, s-a constatat că intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 147/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 78/2003 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare, dezvoltare din domeniul agriculturii şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I. Siseşti, în care s-a stipulat, cu claritate, că unităţile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca instituţii publice beneficiază de scutire de la plata tuturor obligaţiilor bugetare neachitate, precum şi a majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi dobânzilor aferente.
Prin O.U.G. nr. 29/2005 modificată prin Legea nr. 232/2005, în art. lll lit. a), b), c) s-a prevăzut atât scutirea unităţilor de cercetare-dezvoltare reorganizate ca instituţii publice de la plata obligaţiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 şi neachitate prin orice modalitate prevăzută de lege, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, cât şi de la plata sumelor preluate pentru încasare de către A.V.A.S., reprezentând contribuţia datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
S-a apreciat că, întrucât contestatoarea intră sub incidenţa textelor de lege menţionate, beneficiind, prin efectul legii, de scutirea de la plata creanţei preluate de A.V.A.S., contestaţia la executare este întemeiată şi, în consecintă, au fost anulate toate actele de executare efectuate de intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în temeiul Ordinului AAAS nr. 5 din 30 ianuarie 2013.
Împotriva acestei sentinţe Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susținerea motivelor de recurs invocate recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii (în speţă dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1995) şi nu au avut în vedere situatia expusă prin întâmpinare.
În continuarea motivării recurenta reiterează faptul că în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a preluat creanţa fiscală în valoare de 95.137,15 RON a Staţiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. prin protocolul din 03 martie 2004 şi că, creanţele preluate reprezintă obligaţii restante la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate la data de 30 iunie 2003, precum şi dobânzi şi penalități calculate până la data de 31 decembrie 2003.
Împotriva debitorilor preluaţi în baza protocoalelor menţionate, susţine recurenta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 557/2003 de modificare şi aprobare a O.U.G. nr. 95/2003, s-a declanşat procedura de executare silită, prin afişarea somaţiei colective pentru plata la sediul CAS-urilor menţionate, precum şi prin înştiinţarea de plată emisă de CAS respective.
Recurenta susţine că prin adresele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului din 15 iunie 2005 şi din 20 mai 2008 au fost solicitate contestatoarei documentele în vederea analizării posibilităţii acordării înlesnirilor la plata creanţelor fiscale deţinute de Autoritate asupra acesteia, însă la nici una din aceste adrese contestatoarea nu a formulat răspuns.
Recurenta sustine că la solicitarea contestatoarei de scutire de la plata creanţelor fiscale, a transmis debitoarei că nu există cadru legal pentru ca Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să poată proceda la acordarea înlesnirilor la plata creanţelor fiscale, având în vedere că Legea nr. 45/2009 abrogă art. 56 alin. (1) Legea nr. 290/2002 şi, implicit, posibilitatea acordării înlesnirilor la plata obligaţiilor de natură fiscală şi bancară ce au fost prevăzute pentru unitătile din domeniu.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei criticate, în sensul respingerii contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în raport de criticile formulate constată că prezentul recurs este fondat în limitele şi pentru raţiunile ce urmează:
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl reprezintă contestaţia la executare formulată de Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. împotriva actelor de executare efectuate de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului .
Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei, apreciind că intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 147/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 78/2003 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare, dezvoltare din domeniul agriculturii şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I. Siseşti.
Este adevărat că menţionatele dispoziţii prevăd că unităţile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca instituţii publice beneficiază de scutire de la plata tuturor obligaţiilor bugetare neachitate, precum şi a majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi dobânzilor aferente, însă teza a II-a a menţionatelor dispoziţii prevăd că sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de obligaţii eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond.
În cauza dedusă judecăţii, din modul de argumentare a soluţiei pronunţate, rezultă că soluţia instanţei de fond s-a bazat pe o apreciere generală a situaţiei de fapt rezumându-se doar la reţinerea textelor legale concrete fără o analiză a îndeplinirii dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 14/2004.
Curtea apreciază că în cauză era imperios necesar ca instanţa de fond să lămurească pe deplin situaţia de fapt, în special dacă debitoarea s-a conformat prevederilor evocate în sensul de a face dovada obţinerii certificatului de obligaţii eliberat de organul fiscal din care să rezulte sumele de scutirea cărora poate beneficia în temeiul dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 147/2004 ori stadiul demersurilor efectuate în acest sens.
Cercetarea fondului este un element esenţial pentru exercitarea controlului de legalitate, întrucât situaţia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale.
Per a contraria, în absenţa unei situaţii de fapt complet stabilită, este imposibil de realizat verificarea aplicării corecte a legii de către instanţa de fond, aspect ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., respectiv casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili pe deplin împrejurările de fapt.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Soluţia casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci şi practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
Este firesc ca instanţa de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.
În concret, instanţa de trimitere trebuie să solicite părţilor depunerea înscrisurilor doveditoare pe aspectele anterior individualizate de Înalta Curte urmând să analizeze ca apărare şi susţinerea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului privind inexistenţa cadrului legal pentru acordarea înlesnirilor la plata creanţelor fiscale, având în vederea Legea nr. 45/2009 ce abrogă prin art. 56 alin. (1) Legea nr. 290/2002 şi, implicit, posibilitatea acordării înlesnirilor la plata obligaţiilor de natură fiscală şi bancară ce au fost prevăzute pentru unitătile din domeniu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 67 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanțe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 388/2015. Civil. Acţiune în anulare. Recurs → |
|---|
