ICCJ. Decizia nr. 391/2015. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 391/2015
Dosar nr. 4462/1/2014
Şedinţa publică de la 5 februarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2637 din 23 septembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.B. SA împotriva Deciziei civile nr. 376 din 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Împotriva acestei decizii SC E.B. SA a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În susţinerea motivului invocat contestatoarea a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate, iar alt motiv de recurs a fost analizat sumar şi fără o argumentare corectă în fapt şi în drept, rezultat al unei erori materiale, care a condus pe cale de consecinţă la o soluţie greşită şi lipsită de temei legal.
Astfel, susţine contestatoarea, instanţa de recurs a omis să cerceteze reglementările ANRE şi adresele emise de către aceasta cu privire la tariful de livrare a energiei termice pentru consumatorii noncasnici.
Totodată, contestatoarea apreciază că soluţia este nelegală şi datorită analizării sumare şi omiterii a se pronunţa asupra motivului de recurs privind dispoziţiile cuprinse în condiţiile asociate Licenţei nr. 559 din 12 martie 2003, respectiv art. 8, pct. 2 care nu este aplicabil situaţiei deduse judecăţii întrucât se referă strict la situaţia utilizatorilor pentru care transmiterea energiei termice de la producător la utilizator se realizează prin reţele termice distincte de cele ale serviciului public de alimentare cu energie termică.
În continuarea motivării contestatoarea reiterând motivele de recurs a susţinut că instanţa de recurs a omis analiza reglementărilor ANRE şi că în aceste condiţii nu se poate reţine culpa ei cu privire la momentul cunoaşterii prejudiciului, având în vedere faptul că până la momentul emiterii Deciziei nr. 2 din 31 iulie 2009 a Curţii de Conturi, dispoziţiile ANRE cu privire la preţul energiei termice livrate în SACET au prevăzut acelaşi tarif indiferent de natura consumatorului final.
Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate, admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi transmiterea cauzei la instanţa de fond pentru soluţionarea pe fond a cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept invocat şi raportat la motivele înfăţişate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează:
În primul rând, Înalta Curte reaminteşte că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestaţia în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Totodată, Înalta Curte reaminteşte că greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, iar nu stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.
În cauză, contestatoarea, efectuează de fapt critici a hotărârii instanţei de recurs, prin prisma modului în care aceasta a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestaţiei în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justeţea soluţiei contestate şi nici considerentele ce au fundamentat această soluţie.
Totodată, potrivit art. 318 teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Faţă de formularea clară a textului, contestaţia poate fi exercitată numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu şi atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Aşa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăşi, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ., dacă instanţa a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.
Astfel, din analiza contestaţiei deduse prezentei judecăţi se constată că, contestatoarea reiterează o parte din criticile formulate prin cererea de recurs referitoare la momentul cunoaşterii prejudiciului respectiv când a luat cunoştinţă de Decizia nr. 2 din 31 iulie 2009 a Curţii de Conturi, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora instanţa de recurs Ie-a răspuns, printr-un raţionament juridic de sinteză.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, raportat la exigenţa textului de lege arătat, contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primită, faţă de împrejurarea că din considerentele deciziei contestate rezultă cu claritate că instanţa de recurs, când s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii prin care instanţa de apel a analizat atât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi argumentele expuse în dezvoltarea acestuia.
Faptul că, în considerentele hotărârii instanţei de recurs, nu s-a răspuns punctual şi detaliat şi tuturor argumentelor expuse de contestatoare, prin prezenta contestaţie, nu echivalează cu nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cum în mod greşit susţine contestatoarea.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural privind aspecte formale ale judecăţii şi nici nu s-a omis analizarea vreunui motiv de recurs, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC E.B. SA împotriva Deciziei nr. 2637 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2015. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 397/2015. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
