ICCJ. Decizia nr. 389/2015. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 389/2015
Dosar nr. 4444/1/2014
Şedinţa publică de la 5 februarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din e xami narea lucrărilor din dosar , constată următoarele:
Prin decizia nr. 2829 din 01 octombrie 2014 Î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SA Petroşani împotriva deciziei nr. 119 /2 013 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, s ecţia a II-a civilă. A fost obligată recurenta SC M. SA Petroşani la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC N. D. SRL Petril a .
Împotriva acestei decizii SC M. SA a formulat contestatie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. ci v .
În susţinerea motivului invocat contestatoarea a arătat , în esenţă , că insta nţa de recurs motivează că a fost emisă autorizaţia de construire din 01 iunie 2004, însă în speţă pentru nici una dintre părţi nu a fost emisă o asemenea autorizaţie de construire şi mai mult decât atât autorizaţia de construire din 30 octombrie 2006 depusă de către reclamantă este falsă.
Astfel , susţine contestatoarea , cu privire la excepţia lipsei de interes , instanţa a con statat că atât timp cât există autorizaţia de construi re legal emisă , reclamanta este titularul dreptulu i , ori , susţine co ntestatoarea , autorizaţia este falsă şi oricum nu este vorba de autorizatia de construire din 01 iunie 2004 , retinută de instant ă .
În acest e condiţii, contestatoarea apreciază că instanţa trebuia să analizeze legitimitatea interesului şi nu dacă interesul este personal.
Contestatoarea susţine că instanţa de recurs în loc să analizeze esenţa prezentei pricini şi legalitatea iz vorului pretenţiilor invocate de recla mant ă , arată că „ nu se poate substitui organelor de control pentru a sancţiona construcţiile executate nelegal ", întrucât dreptul la despăgubiri este întemeiat pe principiul îmbogăţirii fără just temei , ori , susţine contest atoarea , aspectul esenţial de analizat era acela dacă o serie de lucrări efectuate fără acordul proprietarului şi fără autorizaţie de cons truire , pasibile de a fi demolate de autorităţi indiferent de valoarea acestora, pot constitui un spor de valoare .
O a treia eroare materială , susţine contestatoarea constă în faptul că instanţa reţine împreju rarea că pentru investiţiile efectuate a existat " acordul tacit ", iar eroarea materială constă în omisiunea instanţ ei în a observa la dosarul cauzei adresele efectuate către organele abilitate , în anul 2007, cu privire la lucrările ilegale realizate de reclamantă fără autorizare de construire.
Contestatoarea susţine că acţiunea reclamantei nu este întemeiată dispoziţiile art. 992 şi 997 C. civ., astfel că instanţa nu poate să pronunţe hotărârea decât în limitele stabilite de reclamantă şi să acorde acesteia beneficii sau recunoaşteri în aceste limite.
În opinia contestatoarei instanţa de recurs nu a analizat nici incidenţa art. 1 , art. 3 lit. a) cu aplicare a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51 / 1990 , nici incidenţa şi obligativitatea dispoziţiilor Ordinului nr. 1752/2005 al Ministrului Finanţelor modificat şi completat, nici modul în care instanţele inferioare au recalificat în drept acţiunea şi nici aspectele cu privire la declaraţia şi credibilitatea martorului şi de puterea probantă a depoziţiei acestui a .
Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecând cauza admiterea excepţiei lipsei de interes şi respingerea cererii de chemare în judecată ca atare , sau , pe fondul cauzei să se constate netemeinicia acesteia .
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC N.D. SRL a solicitat respingerea ca netemeinică şi nelegală a contestaţiei î n anulare.
Contestaţia în anulare de faţă , urmează a fi respinsă ca nefondată , în raport de temeiul de drept invocat şi raportat la motivele înfăţişate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează :
În primul rând , Î nalta Curte reaminteşte că , contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o re j udecare a recursului.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ. , contestaţia în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale , în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Totodată , Î nalta Curte reaminteşte că greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare , sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată , care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate , erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii , iar nu stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale , situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare , s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs , ceea ce nu este admisibil.
În cauză , contestatoarea , efectuează de fapt critici a hotărârii i nstanţe i de recurs , prin prisma modului în care aceasta a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în materie , ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestaţiei în anulare , procedură în care nu poate fi examinată justeţea soluţiei contestate şi nici considerentele ce au fundamentat această soluţi e .
Totodat ă , potrivit art. 318 teza a II-a C. proc. civ. Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte , a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .
Faţă de formularea clară a textulu i , contestaţia poate fi exercitată numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost investit ă nu şi atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Aşa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăşi , o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ. , dacă instanţa a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun .
Astfel , din analiza contestaţiei deduse prezentei judecăţi se constată că , contestatoarea reiterează o parte din criticile formulate prin cererea de recurs cu referire la înscrisurile depuse în susţinere , respectiv la autorizaţia de construire, adresele cu privire la lucrările presupus ilegale efectuate de reclamantă, aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1990 , la Ordinul nr. 1752/2005 al Ministrului Finantelor , circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , cărora instanţa de recurs le-a răspuns , printr-un raţionament juridic de sinteză .
Prin urmare , Înalta Curte apreciază că , raportat la exigenţa textului de lege arătat , contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primit ă , faţă de împrejurarea că din considerentele deciziei contestate rezultă cu claritate că instanţa de recurs , când s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii instanţei de apel , a analizat atât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ. , cât şi argumentele e x puse în dezvoltarea acestor a .
Faptul că , în considerentele hotărârii instanţei de recurs , nu s-a răspuns punctual şi detaliat şi tuturor argumentelor expuse de contestatoare , prin prezenta contestaţie , nu echivalează cu nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, în sensul art. 318 alin. (1 ) teza a II-a C. proc. civ. cum în mod greşit susţine contestatoare a .
În condiţiile în care contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunţată de instanţa de recurs nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele de fond care au fost prezentate Înaltei Curţi drept motive de recurs nu vor fi reţinute , apreciindu-se că instanţa de recurs a procedat , în raport de obiectul juridic dedus judecăţii , la aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.
În consecinţă , având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural privind aspecte formale ale judecăţii şi nici nu s-a omis analizarea vreunui motiv de recurs , contestaţia în anulare va fi respinsă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestatia în anulare formulată de contestatoarea S C M. SA împotriva deciziei nr. 2829 din 1 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă.
Ir e vocab ilă .
Pronunţată în şedinţă publică , astăzi 5 februarie 2015 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2015. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 391/2015. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
