ICCJ. Decizia nr. 46/2015. Civil. Recalculare pensie. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 46/2015
Dosar nr. 3948/1/2014
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3068 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel” declarată de revizuenta L.R.M.A. împotriva Deciziei nr. 701 din 18 august 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
S-a reţinut de instanţa supremă, în raport de prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din cod şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, că decizia atacată este definitivă, nefiind deci supusă vreunei căi de atac.
S-a constatat totodată că în reglementarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare L.R.M.A., solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea hotărârii atacate şi repunerea în termenul de judecată cu menţiunea căii de atac căreia este supusă hotărârea revizuită, în condiţiile în care dispoziţiile de procedură disting calea recursului numai în ceea ce priveşte art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Or, revizuenta nu s-a aflat în ipoteza reglementată de menţionatul text de lege ci în cea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
A considerat, ca atare, că hotărârea atacată, prin care s-a constatat inadmisibilitatea apelului, este rezultatul unei greşeli materiale evidente, în sensul greşelii de procedură.
A mai arătat că prezenta contestaţie nu se referă la greşeli materiale în sensul reglementărilor de procedură civilă, nu vizează fondul cauzei şi nu ridică probleme cu privire la modul în care s-au soluţionat, în drept, chestiunile deduse judecăţii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimată, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare în raport de art. 504 alin. (1) C. proc. civ.
Se reţine că nu poate fi primită excepţia ridicată prin întâmpinare, în condiţiile în care textul de lege la care intimata s-a raportat face trimitere la art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la o altă situaţie decât cea avută în vedere de contestatoare la exercitarea căii extraordinare de atac.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Se observă că textul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 2 din cod are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârşite involuntar cu ocazia judecăţii şi nu greşeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale sau rezolvarea unui incident procedural.
Or, deşi contestatoarea a precizat că este vorba de o greşeală materială în sensul avut în vedere de textul de lege menţionat, o atare susţinere nu poate fi primită, în contextul în care prin calea de atac exercitată se urmăreşte, în fapt, schimbarea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea pronunţată în revizuire.
Se reţine deci că pentru a învesti instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, se impune ca şi criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege.
Se observă însă că în speţă, criticile formulate vizează reinterpretarea unor dispoziţii procedurale referitoare la căile de atac care pot fi exercitate împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unei cereri de revizuire.
Prin urmare, se reţine că demersul judiciar nu poate fi primit în condiţiile în care motivele invocate nu se încadrează în textul de lege menţionat, atâta timp cât pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate, după cum s-a arătat, decât erori materiale de ordin formal, procedurale.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de L.R.M.A. împotriva Deciziei nr. 3068 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 478/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
