ICCJ. Decizia nr. 482/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 482/2015
Dosar nr. 1402/271/2006*
Şedinţa publică din 18 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 451 din 23 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Marghita în Dosar nr. 1402/271/2006 s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţii Autoritatea Naţională de Meteorologie RA Bucureşti, prin Centrul Meteorologic Regional T.N. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva pârâţilor R.D., Consiliul Local Săcueni, Consiliul Judeţean Bihor, având ca obiect rectificare carte funciară; s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat privind cererea reconvenţională invocată din oficiu; s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant R.D., a fost obligată reclamanta-pârâtă Autoritatea Naţională de Meteorologie RA Bucureşti, prin Centrul Meteorologic Regional T.N. să lase în deplină posesie şi folosinţă imobilul situat în Săcueni, str. P.Ş., nr. 97, jud. Bihor, pe care îl foloseşte, identificat cu nr. topo. XX şi YY din CF AA Săcueni; s-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte din imobilul mai sus arătat şi au fost admise cererile de reexaminare a amenzii formulate de domnii experţi L.C., M.N. şi B.I.; a fost obligată reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie RA - Centrul Meteorologic Regional T.N. la plata sumei de 6.355 RON diferenţă onorariu în favoarea domnilor experţi L.C., M.N. şi B.I. şi la plata sumei de de 2.400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, în favoarea pârâtului-reclamant R.D.
Prin decizia nr. 432/R din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1402/271/2006 s-au admis recursurile reclamanţilor Administraţia Naţională de Meteorologie R.A. Bucureşti, prin Centrul Meteorologic Regional T.N. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva sentinţei mai sus arătate, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis acţiunea precizată, s-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. BB Săcuieni, în sensul radierii înscrierilor de sub B 28-30, s-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. AA Săcuieni - devenit CF nr. CC Săcuieni prin conversia pe hârtie – în sensul radierii din această coală a parcelelor cu nr. top. XX, ZZ, TT, VV, YY şi WW şi rectificarea corespunzătoare a înscrierilor din coala B; s-a constatat că pârâtul R.D. este îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.531 mp din imobilul cu nr. top SS, s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamant R.D., s-a înlăturat dispoziţia privind obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale; au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa atacată privind respingerea excepţiilor şi admiterea cererilor de reexaminare; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 4.500 RON diferenţa onorariu în favoarea experţilor L.C., M.N. şi B.I.
Împotriva deciziei nr. 432/R/9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, la data de 24 aprilie 2013, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul R.D., cererea fiind înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1402/271/2006* şi declinată în favoarea Curţii de Apel Oradea, prin decizia nr. 429/R/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor.
În motivare, revizuentul a arătat că există două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile: sentinţa nr. 4772/1973 a Judecătoriei Oradea, constatatoare de drepturi şi sentinţa nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea privind sistarea de indiviziune faţă de Statul Român, hotărâri prin care s-a statuat dreptul de proprietate al numiţilor R.A. şi R.D. asupra imobilelor cu nr. top. XX; RR; TT; QQ; ZZ şi WW înscrise în CF nr. DD Săcuieni.
Aceste hotărâri sunt în contradicţie cu decizia pronunţată în recurs, situaţie în care, neputând fi modificate în prezentul proces, se impune anularea deciziei date de Tribunalul Bihor.
Intimata Administraţia Naţională de Meteorologie-Centrul Meteorologic Regional T.N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Revizuentul R.D. a depus completare la cererea de revizuire solicitând anularea deciziei nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, în temeiul art. 322 pct. 7 şi art. 326 C. proc. civ., arătând că cele două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, respectiv, sentinţa nr. 4772/1973 a Judecătoriei Oradea şi sentinţa nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea, au fost pronunţate în contradictoriu cu Statul Român, fost titular al dreptului de proprietate, Staţia Meteorologică având doar un drept de administrare, situaţie în care, sentinţele fiind opozabile atât fostului proprietar cât şi administratorului, au caracter irevocabil. Instanţa de recurs, în Dosarul nr. 1402/271/2006, a anulat efectele juridice ale celor două hotărâri irevocabile şi a creat o altă situaţie juridică, neprevăzută de vreun text legal.
Revizuentul a mai arătat că atât sentinţa nr. 4772/1973, cât şi sentinţa nr. 4629/1991, ambele pronunţate de Judecătoria Oradea, sunt anterioare înfiinţării instituţiilor care figurează în Dosarul nr. 1402/271/2006, la data la care acestea s-au născut, dreptul de proprietate al antecesorilor săi fiind statuat prin cele două hotărâri judecătoreşti definitive în anul 1991, or, în acest context nu se pot crea drepturi pe seama intimatelor, cu caracter retroactiv
Legea privind domeniul public şi privat al Statului Român a fost promulgată ulterior pronunţării de către Judecătoria Oradea a hotărârii nr. 4629/1991, cu autoritate de lucru judecat, astfel că decizia nr. 432/R/2012 a Tribunalului Bihor este în contradicţie totală cu hotărârile anterioare invocate şi care nu pot fi modificate prin respectiva decizie.
Prin sentinţa nr. 64/P din 22 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a reţinut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. urmăreşte respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, aşa încât hotărârile a căror contrarietate se invocă se cer a fi pronunţate în aceeaşi cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleaşi persoane cu aceeaşi calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice autorităţii lucrului judecat.
În speţă, instanţa sesizată cu judecarea celui de-al doilea proces, a cunoscut existenţa celor două hotărâri invocate de revizuent, care au fost pronunţate în litigiile anterioare şi a analizat apărările invocate prin prisma puterii de lucru judecat a acestor hotărâri.
Astfel, în considerentele deciziei nr. 432/R/2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, a cărei revizuire se solicită în cauză, instanţa de recurs, analizând actele dosarului, reţine că prin sentinţa nr. 4772/1973 pronunţată în Dosar nr. 5904/1973 al Judecătoriei Oradea s-a făcut ieşirea din indiviziune şi i s-a acordat intimatului R.D. suprafaţa de 800 mp, casă şi dependinţe, pe baza expertizei făcute în cauză de H.T., respectiv, că s-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. UU atribuindu-se reclamanţilor din acel dosar – R.D. şi R.A. – imobilul cu nr. top. LL în suprafaţă de 800 mp împreună cu construcţiile de pe acesta, transcris în CF nr. AA Săcuieni, iar în favoarea Statului Român imobilele cu nr. top. SS şi nr. top. ZZ. Se mai reţine că recurenta nu a contestat dreptul de proprietate al pârâţilor asupra parcelei cu nr. top. LL în suprafaţă de 800 mp. De altfel, prin decizia pronunţată de instanţa de recurs nu s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară cu referire la acest număr topografic - LL - înscris în CF nr. DD Săcuieni, în favoarea revizuentului.
Cât priveşte sentinţa nr. 4629/1991 pronunţată de Judecătoria Oradea, instanţa de recurs a reţinut că prin această hotărâre s-a admis acţiunea reclamanţilor R.D. şi R.A. în contradictoriu cu Primăria Comunei Săcuieni şi s-a constatat că reclamanţii au dobândit, în temeiul dispoziţiilor art. 22 şi 23 din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu nr. top. nou XX, RR, TT, MM, YY, WW înscrise în CF nr. AA Săcuieni . În baza acestei hotărâri, conform înscrierii de sub B.28-29 din CF nr. BB Săcuieni, parcela cu nr. top. NN a fost dezmembrată în numere topografice noi ŞŞ şi ŢŢ; parcela cu nr. top. ZZ a fost dezmembrată în numere topografice noi OO şi RR, iar parcela cu nr. top. SS a fost dezmembrată în numerele topografice noi PP şi WW ; apoi parcelele cu nr. ŞŞ, OO şi PP au fost reînscrise in vechea coală, iar parcelele cu nr. top. ŢŢ, RR, TT, MM, YY şi WW au fost transcrise în CF nr. AA în favoarea lui R.D. şi R.A.
Instanţa de recurs a mai reţinut că această hotărâre nu îi este opozabilă adevăratului proprietar al imobilelor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în mod eronat reţinând instanţa de fond că în Dosarul nr. 1828/1991 pârâtul R.D. s-a judecat şi cu recurenţii din prezenta cauză (întrucât în acel dosar a fost citată în calitate de pârâtă Primăria Săcuieni, care nu avea calitatea de proprietară a construcţiei situate administrativ la nr. KK şi a terenului în suprafaţă de 10.900 mp şi nici calitatea de a reprezenta Statul Român în litigiile având ca obiect bunuri aparţinând domeniului public de interes naţional al Statului) şi, respectiv, că suprafaţa de 10.900 mp., identificată conform raportului de expertiză efectuat de către expert P.D.R. la data de 07 mai 2003 - varianta II şi raportului de contraexpertiză, face parte din domeniul public al statului şi nu este în circuitul civil, astfel că în baza dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991 este răsturnată prezumţia de proprietate instituită în favoarea pârâtului R.D. prin dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 (în vigoare la data înscrierii acestuia în CF), şi prin urmare, cât timp terenul în discuţie face parte şi făcea parte şi la data pronunţării sentinţei nr. 4629/1991 din domeniul public al Statului şi nu este în circuitul civil, motiv pentru care nu putea face obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Instanţa de recurs, având în vedere că hotărârea în temeiul căreia pârâtul şi-a înscris dreptul de proprietate, are ca obiect bunuri care nu sunt în circuitul civil şi că dreptul înscris în favoarea pârâtului este inopozabil adevăratului titular, în temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996 a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. BB Săcuieni, în sensul radierii înscrierilor de sub B 28-30, şi rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. AA Săcuieni, devenit CF nr. CC Săcuieni prin conversia pe hârtie – în sensul radierii înscrierilor operate în cartea funciară în baza sentinţei nr. 4629 din 11 octombrie 1991 dată de Judecătoria Oradea, hotărâre care nu este opozabilă proprietarului imobilelor în litigiu. S-a constatat, totodată, că pârâtul R.D. este îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.531 mp din imobilul cu nr. top. SS (ca urmare a radierii dezmembrării operate nr. top. WW identificat de expert nu mai există), ce reprezintă teren aferent gospodăriei sale de la nr. adm. II Săcuieni.
Prin urmare, în al doilea proces, soluţionat irevocabil prin decizia nr. 432/R/2013, instanţa s-a pronunţat asupra acţiunii deduse judecăţii, analizând această cerere şi prin raportare la puterea lucrului judecat a celor două hotărâri judecătoreşti invocate de revizuent, astfel că o atare apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. având de verificat numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu anterior derulat între părţi, caz în care procedează la anularea ultimei hotărâri, or, în speţă, o atare verificare s-a făcut în cel de-al doilea proces, conform deciziei nr. 432/R/2013, reţinându-se implicit că nu există autoritate de lucru judecat, astfel că pe calea prezentei cereri de revizuire nu mai pot fi efectuate verificări în acest sens, deoarece se opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a statornicit în sensul anterior arătat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., revizuentul R.D., arătând că instanţa de recurs ce a pronunţat decizia nr. 432/R/2013, contrar celor reţinute prin hotărârea atacată, nu a luat în considerare autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentinţele nr. 4629/1991 şi nr. 4772/1973 ale Judecătoriei Oradea, iar instanţa învestită cu cererea de revizuire, constatând că instanţa de recurs a analizat situaţia, nu a analizat chestiunile deduse judecăţii în calea extraordinară de atac.
Recurentul-revizuent susţine că instanţa de revizuire nu a stabilit dacă este vorba de hotărâri contradictorii, respectiv, dacă decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat a celorlalte două hotărâri anterioare, ceea ce constituia chiar obiectul revizuirii.
Recurentul-revizuent susţine că decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor este în contradicţie cu sentinţele nr. 4629/1991 şi nr. 4772/1973 ale Judecătoriei Oradea, întrucât există identitate de părţi, obiect şi cauză între ele, iar soluţiile sunt contradictorii.
Recurentul-revizuent mai arată că atât în 1973, cât şi în 1991 s-a judecat cu proprietarul imobilelor de la acea dată, respectiv, Statul Român, reprezentat de autorităţile administraţiei publice locale, şi că atât în procesele de la acea dată, cât şi în litigiul finalizat cu decizia nr. 432/R/2013 este vorba despre aceleaşi imobile, sens în care se impune admiterea cererii de revizuire.
La data de 06 februarie 2015, a formulat întâmpinare intimata Administraţia Naţională de Meteorologie, prin Centrul Meteorologic Regional B.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat, pe de o parte întrucât din simpla lecturare a deciziei atacate cu revizuire se poate constata că, în soluţia adoptată, instanţa ce a pronunţat-o s-a raportat la dezlegările conţinute în cele două hotărâri judecătoreşti invocate ca fiind contradictorii acesteia, iar pe de altă parte întrucât nici nu poate fi reţinută ca întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între litigiile finalizate prin cele trei hotărâri judecătoreşti aduse în discuţie pe calea prezentei revizuiri.
Printr-un înscris separat depus la dosar la aceeaşi dată, această intimată a mai adus la cunoştinţa instanţei că în baza deciziei nr. 4 din 12 ianuarie 2015 s-a stabilit ca, începând cu data de 01 februarie 2015 Staţia Meteorologică S. să treacă în administrarea sa.
În esenţă, cu aceleaşi motivări, prin întâmpinarea depusă la dosar la 16 februarie 2015, intimatul Consiliul Judeţean Bihor a solicitat respingerea recursului declarat.
Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, în considerarea celor ce urmează.
Criticând hotărârea supusă controlului judiciar în calea de atac a recursului, recurentul-revizuent a susţinut că aceasta nu a analizat sub nici un aspect motivul de revizuire invocat cu referire la decizia de recurs nr. 342/R/2013 a Tribunalului Bihor, respectiv cel întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constând în anularea/nesocotirea prin decizia supusă revizuirii a autorităţii de lucru judecat a sentinţelor civile nr. 4772/1973 şi nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea.
Recurentul a susţinut că, reţinând că decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor a analizat apărările părţilor prin prisma puterii de lucru judecat a celor două hotărâri judecătoreşti invocate de el ca fiind contrare deciziei de recurs, Curtea de Apel Oradea a refuzat sau omis a-şi exercita rolul de instanţă de revizuire, acela de a analiza ea însăşi şi de a aduce propriile argumente din care să rezulte dacă ultima hotărâre a Tribunalului Bihor (decizia nr. 432/R/2013) încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat a celorlalte două hotărâri anterioare.
Susţinerile recurentului nu pot fi primite întrucât ignoră rolul ori funcţia căii de atac extraordinare a revizuirii în general, care nu este aceea de a deschide calea unui recurs la recurs, ci de a permite pentru motive strict determinate, remedierea unor erori săvârşite, de principiu, în legătură cu starea de fapt, ca şi rolul ori funcţia revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care permite anularea celei de-a doua hotărâri care rezolvă în mod diferit acelaşi litigiu judecat anterior printr-o hotărâre contrară.
Or, fiind chemată să verifice contrarietatea existentă între decizia supusă revizuirii nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor şi sentinţele civile nr. 4772/1973 şi nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea, Curtea de Apel Oradea a observat în mod corect că ultima dintre hotărârile pretins contrare s-a raportat, în dezlegarea raporturilor juridice litigioase, chiar la drepturile şi situaţiile create prin cele două sentinţe anterioare, cărora le-a dat eficienţă sau, dimpotrivă, pe care le-a infirmat în mod justificat în raport de aprecierea sa proprie asupra puterii de lucru judecat pe care a considerat că o produc sau nu asupra litigiului dedus judecăţii sale.
Astfel, în ceea ce priveşte parcela cu nr. top LL în suprafaţă de 800 mp, asupra căreia s-a recunoscut un drept exclusiv de proprietate numiţilor R.D. şi R.A. prin sentinţa civilă nr. 4772/1973 pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a reţinut de către Tribunalul Oradea (prin decizia nr. 432/R/2013) că nu este afectată de pretenţiile reclamantei Autoritatea Naţională de Meteorologie RA Bucureşti vizând rectificarea de carte funciară, în timp ce, în legătură cu sentinţa civilă nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea şi a drepturilor recunoscute prin aceasta în favoarea aceloraşi persoane (R.D. şi R.A.) asupra altor parcele învecinate de teren, s-a apreciat că hotărârea nu îi este opozabilă adevăratului proprietar al imobilelor, respectiv Statul român, care nu a fost parte la judecată (în proces fiind citată Primăria Săcuieni), iar parcelele de teren nu pot avea regimul juridic de proprietate privată, de vreme ce fac parte şi făceau parte şi la data pronunţării sentinţei în cauză din domeniul public al Statului, nefiind în circuitul civil.
Faţă de această împrejurare, s-a arătat în mod corect de către prima instanţă învestită cu soluţionarea actualei cereri de revizuire că, întrucât verificarea autorităţii de lucru judecat a celor două sentinţe judecătoreşti ale Judecătoriei Oradea a avut loc chiar în cadrul judecăţii de fond, finalizate prin pronunţarea deciziei civile nr. 432/R/2013 a Tribunalului Oradea, de a cărei soluţionare a şi depins dezlegarea raporturilor juridice litigioase deduse judecăţii în acea cauză, efectuarea unei noi evaluări asupra respectării sau nerespectării autorităţii de lucru judecat a celor două hotărâri pe calea cererii de revizuire nu mai este posibilă. Aceasta întrucât ar însemna să se supună cenzurii, pe calea revizuirii, corectitudinea ori legalitatea dezlegării date acestei chestiuni de drept de către instanţa de recurs ce a pronunţat decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, decizie care este, potrivit legii şi propriilor menţiuni, irevocabilă.
Rolul revizuirii în general şi al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, în special, nu este acela de a deschide calea unui recurs la recurs, ci de a corecta erori săvârşite cu prilejul unei judecăţi, pentru motivele permise de lege. Una din condiţiile necesare a fi întrunite pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este şi aceea ca în al doilea proces (în cazul de faţă, cel în care s-a pronunţat decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor) să nu se fi invocat şi analizat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare (în cazul de faţă, a sentinţelor civile 4772/1973 şi nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea).
Or, se constată că în dosarul de fond, chiar asupra acestui aspect a purtat cercetarea judecătorească atât a primei instanţe, cât şi a celei de recurs şi că, dezlegarea dată asupra puterii de lucru judecat a celor două hotărâri judecătoreşti anterioare a influenţat şi modul de soluţionare a litigiului vizând rectificarea de carte funciară.
Prin urmare, după cum corect a reţinut Curtea de Apel Oradea în hotărârea supusă prezentului recurs, ceea ce se opune unei noi examinări asupra respectării puterii de lucru judecat a sentinţelor civile nr. 4772/1973 şi nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea este chiar puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor a cărei dezlegare jurisdicţională se sprijină chiar pe cele două hotărâri pretinse a-i fi contrare.
În alte cuvinte, motivul legal pentru care prima instanţă din revizuire nu a făcut propria-i analiză asupra respectării/încălcării autorităţii de lucru judecat a celor două sentinţe ale Judecătoriei Oradea prin decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, după cum a pretins recurentul-revizuent, a fost acela al neîndeplinirii în cazul său a condiţiei subînţeleasă a acestui caz de revizuire - dedusă din rolul şi raţiunea motivului de revizuire consacrat prin dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., mai sus evocată, aceea de a nu se fi invocat şi analizat autoritatea de lucru judecat în cel de-al doilea proces.
Apreciind că dezlegarea primei instanţe asupra cererii de revizuire formulate este legală, în raport de motivele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.D. împotriva sentinţei nr. 64/P din 22 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 496/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
