ICCJ. Decizia nr. 471/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 471/2015
Dosar nr. 64628/301/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, petentul BEJ T.B.O., cu sediul în Bucureşti, P.M.K., sector 5, a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului M.N.M., cu domiciliul în Bucureşti, C.V., sector 3.
Arată că prin încheierea din data de 12 septembrie 2014 a admis cererea creditoarei C.H.L., prin SC C.E.F.S. SRL, cu sediul în Bucureşti, C.Ş.V., clădirea C.B.P., sector 4, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea urmăririi silite.
Prin încheierea din data de 16 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti în Dosarul nr. 64628/301/2014, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2015, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită formulată de petentul BEJ T.B.O., creditor fiind C.H.L.C.H.L., prin SC C.F.S. SRL, iar debitor M.N.M.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, analizând conflictul dedus judecăţii, constată următoarele:
Cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 12 septembrie 2014, la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. care statuau că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
În considerente, Curtea a arătat că în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluţii clare şi deja consacrate în legislaţie, precum judecătoria în raza căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului, locul unde urmează să se facă executarea.
La data sesizării instanţei, dispoziţiile legale declarate neconstituţionale erau suspendate de drept, fiind deci aplicabilă la acel moment norma de competenţă generală în materia procedurii necontencioase, respectiv dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care trimit la regulile prevăzute pentru procedurile contencioase atunci când cererea nu este în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată de o instanţă, când cererea s-ar îndrepta la acea instanţă.
Potrivit normei generale de competenţă din art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, în speţă acesta fiind debitorul care locuieşte în C.V., sector 3, Bucureşti.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 665 alin. (2) şi art. 713 alin. (2) C. proc. civ. consacră competenţa materială a judecătoriei, ca instanţă de executare.
Întrucât debitorul are domiciliul în Bucureşti, sector 3, rezultă că se atrage competenţa instanţei din această circumscripţie teritorială, respectiv a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 474/2015. Civil → |
|---|
