ICCJ. Decizia nr. 480/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 480/2015
Dosar nr. 499/39/2014
Şedinţa publică din 18 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2005 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 217/86/2005 reclamanta V.C.C. a solicitat, prin mandatar V.E.D., în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, desfiinţarea dispoziţiei nr. 332 din 28 februarie 2005 emisă de primarul municipiului Fălticeni şi restituirea suprafeţei de 15000 mp situată pe str. G. din municipiul Fălticeni, pe care s-au aflat construcţiile nr. 89 A, 89 B, 57 şi 115, propunând restituirea în natură a imobilelor pe care s-au edificat construcţiile ulterior revoluţiei din decembrie 1989 şi, prin echivalent, a imobilelor ocupate de construcţii edificate ulterior.
Prin Sentinţa nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunţată în Dosar nr. 217/86/2005 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis cererea reclamantei, a desfiinţat Dispoziţia nr, 332 din 28 februarie 2005 a primarului municipiului Fălticeni şi a dispus restituirea în natură pentru 2150 mp teren situat în Fălticeni, str. G., constatându-se drepturile reclamantei la despăgubiri pentru diferenţa de 13150 mp teren afectat de construcţii şi utilităţi.
Prin Decizia nr. 69 din 13 mai 2009 pronunţată în Dosar nr, 217186/2005, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minări şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin primar, împotriva sentinţei mai sus arătate; a schimbat în tot sentinţa şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de V.C.C. şi continuată de mandatar V.E.D.; a respins apelurile declarate de V.C.C. şi V.E.D.
Prin Decizia nr. 4440 din 14 septembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 217/86/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulai de V.E.D., în nume propriu şi în calitate de succesor al apelantei V.C.C. împotriva deciziei anterior arătate, pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva Sentinţei nr, 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.
Prin Decizia nr. 55 din 15 octombrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 847/39/2010 Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta V.C.C., prin mandatar V.E.D., precum şi de acesta din urmă în nume propriu, împotriva Sentinţei nr. 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava; a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin primar împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte sentinţa în sensul că, menţinând dispoziţia de admitere a acţiunii şi de desfiinţare a Dispoziţiei nr. 332 din 28 februarie 2005, emisă de primarul municipiului Fălticeni a dispus acordarea, către reclamantul V.E.D., a măsurilor compensatorii în condiţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, pentru suprafaţa de 9034 mp teren, situat în oraşul Fălticeni, str. G., judeţul Suceava; a înlăturat dispoziţiile care prevăd restituirea în natură şi dreptul la despăgubiri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, în rejudecare, a constatat că prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4160 din 16 octombrie 2007 la Biroul Notarului Public A.I., reclamanta V.C.C. a cesionat mandatarului V.E.D. cu titlu oneros, toate drepturile mobiliare şi imobiliare, prezente şi viitoare, care i se cuvin în calitate de legatar universal al defunctei T.M.
Această împrejurare a determinat incidenţa în cauza a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr, 165/2013, potrivit cărora "în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4)".
Prin urmare, neavând calitatea de titular ai dreptului dedus judecăţii, ci de cesionar al acestui drept litigios, instanţa de apel a constatat că reclamantul V.E.D. este îndreptăţit la măsuri compensatorii în condiţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.
În ceea ce priveşte întinderea dreptului pentru care au fost acordate măsurile compensatorii, instanţa de apei a reţinut că prin notificarea nr. 170 din 09 august 2001, astfel cum a fost completată la 14 mai 2003 de numita V.C.C., s-a solicitat restituirea terenului în suprafaţă de aproximativ 15.000 mp, optându-se pentru retrocedarea în natură a suprafeţelor libere, iar pentru cele ocupate de construcţii noi să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa de apel a mai reţinut că pentru parte din acest teren, respectiv 6266 mp, s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei V.C.C. prin Sentinţa nr. 167 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 7707 din 04 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în urma respingerii recursului declarat de Municipiul Fălticeni.
Prin urmare, a rămas o diferenţă de 9034 mp, pentru care reclamanta, prin mandatar, a solicitat restituirea în natură sau măsuri compensatorii prin echivalent.
Nu au putut fi reţinute susţinerile apelantului V.E.D. referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, generată de revocarea cesiunii de drepturi litigioase printr-un contract material întrucât până la data pronunţării (15 octombrie 2013) nu a fost depusă la dosar dovada revocării cesiunii.
Deşi instanţa de apel nu a avut în vedere contractul de cesiune încheiat la 11 octombrie 2013, fiind înregistrat la dosarul cauzei la data de 21 octombrie 2013, ulterior pronunţării, a apreciat că nu poate fi înlăturată incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, deoarece imobilul era înstrăinat deja la momentul intrării în vigoare a legii, iar reclamanta V.C.C. nu putea dobândi decât calitatea cedată de V.E.D., aceea de cesionar.
Prin Decizia nr. 1547 din 22 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosar nr. 847/39/2010, s-a respins recursul reclamanţilor împotriva deciziei mai sus arătate, care a devenit astfel irevocabilă.
Prin cererea formulată la data de 10 iunie 2014 în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (5) C. proc. civ., reclamanta V.C.C., prin mandatar V.E.D., a solicitat revizuirea Deciziei nr. 551 din 5 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, cerere înregistrată sub nr. 499/39/2014.
În motivare s-a arătat că, contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 4160 din 16 octombrie 2007 a fost desfiinţat prin documentul denumit "Act de desfiinţare a contractului de cesiune de drepturi litigioase" autentificat sub nr. 4160 din 16 octombrie 2007 de BNP A.I., revizuenta reintrându-şi în toate drepturile cuvenite ca moştenitoare a defunctei T.M., act pe care îl anexează în copie legalizată.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că revizuenta ar fi legatar universal al defunctei T.M. Această calitate a pierdut-o din momentul desfiinţării contractului de cesiune de drepturi litigioase, prin respectivul "Act de Desfiinţare".
Astfel, din momentul desfiinţării contractului de drepturi litigioase, V.C.C. a redobândit calitatea de moştenitoare a defunctei T.M., recăpătându-şi dreptul de a primi restituirea în natură a suprafeţei de 2150 mp teren, situat în municipiul Fălticeni, str. G., precum şi despăgubiri, pentru diferenţa de 13 - 150 mp teren afectat de construcţii şi utilităţi, drepturi acordate prin Sentinţa nr. 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.
Prin întâmpinare, Municipiul Fălticeni, prin primar, a solicitat respingerea cererii ca tardiv introdusă iar pe fond, ca nefondată.
Excepţia tardivităţii cererii de revizuire a fost respinsă prin încheierea din 11 septembrie 2014, încheierea prin care cererea de revizuire a fost încadrată de instanţă în dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 690 din 6 noiembrie 2014 Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a reţinut că pentru a fi incident acest motiv de revizuire înscrisul nou trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulativ între care aceea ca înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, condiţie neîndeplinită în cazul de faţă pentru că actul de desfiinţare a contractului de cesiune de drepturi litigioase invocat de revizuenta este încheiat ia data de 29 mai 2014, iar decizia instanţei de apel este pronunţata la data de 15 octombrie 2013, deci anterior încheierii actului menţionat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ. revizuenta V.C.C., prin mandatar V.E.D., arătând că în mod greşit Curtea de Apel Suceava a reţinut că "Actul de desfiinţare" a fost încheiat la data de 29 mai 2014, la această dată fiind realizată doar o copie legalizată a respectivului înscris.
Aşa cum rezultă şi din încheierea de autentificare depusă în copie la dosar, acesta a fost încheiat la data de 04 decembrie 2013 şi autentificat sub nr. 3694 de către BNP O.B. şi A.E.B.
Ca atare, din momentul desfiinţării contractului de drepturi litigioase, V.C.C. a redobândit calitatea de moştenitoare a defunctei T.M., recăpătându-şi dreptul de a primi restituirea în natură a suprafeţei de 2150 mp teren situat în Municipiul Fălticeni, str. G., precum şi despăgubiri pentru diferenţa de 13.150 mp teren afectai de construcţii şi utilităţi, drepturi acordate prin Sentinţa nr. 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.
Recursul este nefondat, pentru argumentele ce succed:
Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, conform dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Rezultă că pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-o pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin ei însuşi, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Din analiza dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile expres prevăzute de acest text legal.
În sensul textului legal, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea unei hotărâri numai un înscris care a existat la data când s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, deoarece numai în această situaţie ar fi putut fi reţinut de partea potrivnică ori nu ar fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare de forţă majoră.
Anterioritatea înscrisului invocat în revizuire faţă de data pronunţării hotărârii obiect al căii extraordinare de atac este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare.
La data de 31 martie 2005, revizuenta, prin mandatar, a învestit instanţa de judecată cu o cerere de desfiinţare a dispoziţiei emisă de autoritatea locală în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului identificat în notificarea ce a stat la baza emiterii respectivei dispoziţii.
Pe parcursul judecării cauzei ce s-a realizat în mai multe cicluri procesuale, între revizuenta şi mandatarul său, numitul V.E.D., a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat la BNP A.I. sub nr. 4160 din 16 octombrie 2007, prin care aceasta a cesionat mandatarului său, cu titlu oneros, toate drepturile mobiliare şi imobiliare, prezente şi viitoare, care i se cuvin în calitate de legatar universal al defunctei T.M.
Această împrejurare a determinat reţinerea aplicabilităţii în cauză a art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, prin decizia obiect al revizuirii acordându-se cesionarului de drepturi litigioase măsuri compensatorii prin puncte pentru suprafaţa de teren în litigiu.
Atât prin cererea de revizuire formulată împotriva acestei decizii, cât şi prin prezentul recurs, revizuenta susţine că actul de desfiinţare a contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 4160 din 16 octombrie 2007 reprezintă un "înscris nou" în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care, dacă ar fi fost avut în vedere la judecata cauzei în fond, ar fi determinat o altă soluţie. Aceasta întrucât, prin actul de desfiinţare revizuenta V.C.C. a redevenit legatar universal al defunctei T.M., sens în care dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri reparatorii prin metoda compensării prin puncte nu îşi mai justifică aplicarea.
Prin Decizia nr. 690 din 06 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, prin care s-a respins prezenta cerere de revizuire, s-a apreciat că înscrisul de care s-a prevalat revizuenta în această procedură nu respectă cerinţa de a fi calificat drept înscris nou, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece actul de desfiinţare a contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 4160 din 16 octombrie 2007 a fost încheiat la data de 29 mai 2014, aşadar ulterior pronunţării deciziei supusă revizuirii, însă recurenta-revizuentă susţine că ia data arătată s-a efectuat doar o copie legalizată a acestui document, actul fiind încheiat la data de 04 decembrie 2013 şi autentificat sub nr. 3694.
Înalta Curte constată că, indiferent la care din cele două date s-ar raporta analiza cererii de revizuire, 29 mai 2014 sau 04 decembrie 2013, încheierea actului de desfiinţare se situează, în ambele situaţii, după momentul pronunţării deciziei obiect al revizuirii - 15 octombrie 2013, sens în care acesta nu poate fi considerat im înscris nou în înţelesul dat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., după cum corect a stabilit prima instanţă.
Nu poate constitui înscris doveditor apt să conducă la admiterea unei cereri de revizuire niciun act emis după pronunţarea hotărârii a cărei desfiinţare se cere într-o asemenea procedură, chiar dacă prin el s-ar confirma o situaţie fundamental deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţă ca determinantă în darea soluţiei.
Pe de altă parte, se constată că înscrisul depus de către revizuenta la dosar, ataşat cererii sale de recurs, şi care a fost, într-adevăr, autentificai sub nr. 3694 la data de 4 decembrie 2013 (adică înscrisul menţionat prin criticile de recurs ce combat dezlegările date de prima instanţă) este un cu totul altul decât acela de care s-a prevalat aceeaşi parte la momentul promovării cererii de revizuire şi pe care 1-a invocat ca înscris nou, anume actul de desfiinţare a contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 4160 din 16 octombrie 2007, motiv pentru care nu se poate reţine că prin cele susţinute şi dovedite în calea de atac a recursului, revizuenta ar fi Infirmat concluzia, corect reţinută de prima instanţă, a neîntrunirii în cauza a condiţiilor speciale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.C.C. împotriva Deciziei nr. 690 din 06 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 476/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 519/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
